Interviu cu Dan Filoti, jurnalist și moderator Digi Sport: „Dacă România ar fi o echipă, i-aș spune să nu mai fie blazată, delăsătoare și autosuficientă”

• Serie A: Parma - Monza, sâmbătă, 16:00, DGS 1

• Serie A: Empoli - Genoa, sâmbătă, 16:00, DGS 4

1. Ești jurnalist sportiv, de 29 de ani, și parte din echipa Digi Sport, de 10 ani. Ne poți spune câteva cuvinte despre activitatea de până acum, ce ai învățat despre tine în cei aproape doi ani și jumătate de pandemie, ce diferențiatori consideri că ai adus, în lumea sportului, în calitate de jurnalist și moderator?

29?! Ai dreptate….În 1993 îmi apărea primul articol. Privim totul în cheia experienței, da?! Să nu se înțeleagă că aș fi bătrân. :) Sunt printre jurnaliștii care au început presa în print și au trecut, la un moment dat, în audiovizual. Practic, m-am bucurat să descopăr în toată această perioadă ceva nou. Să mă reinventez. Să caut și să accept provocări. Pandemia a constituit una dintre aceste provocări. Îmi amintesc de începuturile acelei perioade și de avalanșa de știri, cumva de panica aceea față de necunoscut. Și am simțit că știrile, discuțiile despre sport, remember-urile cu performanțe și vremuri bune pot constitui o alternativă. Pe 16 aprilie 2020 am filmat în jurul a 5 ore de „amintiri" cu Mircea Lucescu. 50 de ani de la CM din Mexic, unde a participat ca jucător și fix 37 de ani de la prima lui mare victo1rie ca antrenor. 1-0 cu Italia, campioana mondială. Am găsit partea asta bună a pandemiei și am rămas cu ea.

2. Ce planuri ai pentru următoarea jumătate a anului?

Nimic ieșit din comun. Se anunță un final de 2022 intens cu un Campionat Mondial programat, în premieră, în sezonul rece (noiembrie-decembrie), dar și legat de ceea ce se va întâmpla pe plan intern. Plus, eventual, alte noi provocări și proiecte care se întrezăresc de pe acum.

3. Ce este cel mai greu pentru tine, ceva care nu se vede la TV?

Din păcate, se cam vede. Nu stăpânesc, așa cum aș vrea, limba engleză (nu am făcut-o deloc în școală, fiind la profil franceză-germană) și lucrul ăsta îmi creează oarecare frustrări. Sunt conștient că nu e o scuză și că ar trebui să o studiez rapid și intensiv.

4. Era digitală a schimbat regulile jocului, inclusiv în jurnalim. Care sunt schimbările resimțite, în calitate de jurnalist sportiv, odată cu tendințele tehnologiei și social media?

Într-un fel sau altul, cred că jurnaliștii de sport au fost antrenați pentru asta. E vorba de viteza de transmitere a informației și viteza de reacție. Asta mi se pare cea mai importantă schimbare. În calitate de jurnalist care a prins epoca mașinii de scris și a plumbului și, ulterior, a mers pe stadioane cu laptopul, în era pionieratului, pot spune că am experimentat trecerea dintre lumi. Spuneam că e specific sportului, cumva, pentru că nevoia de a afla informația în timp real a fost apanajul marilor derby-uri și a marilor victorii. Altfel, dezvoltarea rețelelor sociale, pe fondul evoluției tehnologice, a permis accesul la surse directe de informație, de la subiect.

5. Vorbim tot mai mult despre noțiunea „brand de țară”. Având în vedere că brandul de ţară al României este al 48-lea cel mai valoros din lume, conform ZF, cum te simți știind că ai contribuit la consolidarea imaginii sportului românesc?

Nu știu cât de mult am contribuit, dacă am contribuit, unde contribuția are conotație pozitivă. Mai degrabă, cred că imaginea sportului din România trebuie recreată, recompusă. Și, pentru asta, e nevoie de toți, într-adevăr: sportivi, antrenori, conducători, jurnaliști și, mai ales, de fani.

6. În viața noastră, asemenea sportului, ne confruntăm cu o serie de temeri. Frica de eșec este o luptă interioară dură, care, în general, ne face responsabili pentru psihicul nostru. Vorbim și despre teama de succes, care atrage teama de a nu dezamăgi. Cum își pot găsi sportivii, dar și persoanele de rând, puterea de a evolua, în fața acestor frici?

E o chestiune complexă. Este, sau ar trebui să fie, un mix de resorturi. Cele de ordin interior îmi par cele mai importante în contextul dat și așa cum e pusă întrebarea. Acolo trebuie găsite resursele, forța. În sporturile de echipă e nevoie de grup, de coeziune, de sincronizare. Individual pare că stăm mai bine și avem exemple. David și Simona sunt exemplele de urmat. Stăpânirea de sine, înțelegerea și interpretarea diverselor situații. Educația și relația cu cei apropiați cu ajutorul cărora se încarcă.

7. Care sunt marile „nume” ale trecutului, dar și ale prezentului, care îți vin în minte atunci când rostești „succes”?

Nadia, Hagi, Năstase, Patzaichin, Lipa, Ana Maria Popescu (fosta Brânză), Lucesc (el e și la trecut și la prezent) și, bineînțeles, Halep și Popovici.

8. Care crezi că este unul dintre punctele tale slabe și ce faci pentru a-l îmbunătăți?

Am vorbit despre limba engleză, din asta ar deriva și o mai mare atenție pe care ar trebui să o acord pronunției numelor. Plus că, îmi doresc de când ma știu să fiu mai organizat. Încerc să fac mai mult pentru asta. Să studiez și să mă organizez.

9. Conform studiilor, fotbalul  este  sportul preferat  al românilor. De ce se menține pe această poziție an de an?

Pentru că, în ciuda lipsei de rezultate din ultimii ani, suntem prizonierii faptului că rămâne sportul național, datorită momentelor frumoase și de neuitat din trecut. Altfel, e un sport care pur și simplu place. A cucerit el o planetă, nu a fost atât de greu să ne cucerească țara.

10. Să spunem că România nu mai este numele unei țări, ci este numele unui sportiv. Dacă l-ai putea personaliza, ce ai spune despre el?

Aș identifica țara cu persoana lui David Popovici și aș spune că e așa cum nici nu visam. E scenariul cel mai frumos. Dacă România ar fi o echipă, i-aș spune să nu mai fie blazată, delăsătoare și autosuficientă.

11. Dacă ai putea lua locul unui alt coleg din media, pentru o săptămână, cu cine ți-ar plăcea să faci switch și de ce?

Lucian Lipovan, pentru spiritul organizatoric, engleza impecabilă și faptul că e cel mai aproape de conceptul de jurnalist universal, atât tehnic, cât și creativ.

12. În ce îți găsești liniștea, mai ales în zilele agitate?

În oameni…Familie, prieteni!

13. Privind în trecut, cu mindset-ul din prezent, ce i-ai spune lui Dan Filoti de la 18 ani?

Să facă la fel cum am făcut eu.

5 întrebări fulger

Adrenalină sau liniște? Adrenalină

Discuție la telefon sau „față-n față”? Față în față

Meci văzut acasă sau în oraș cu prietenii? În oraș cu prietenii

La mare sau la munte? La mare

Prioritizezi/ selectezi pe cine să ajuți sau spui „DA” tuturor? Spun „Da"…

Etichete: dan filoti

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News