Gică Popescu, la 49 de ani. 6 imagini de referinţă ale celui mai bun număr 6 din istoria naţionalei

• Cupa Spaniei: Racing Ferrol - Rayo Vallecano, vineri, 20:00, DGS 1

• La Liga: Valencia - Real Madrid, vineri, 22:00, DGS 1

Om de bază în naţionala României în anii '90, când "tricolorii" au avut cea mai bună perioadă din istorie, "Baciul" a avut o carieră stralucită şi la nivel de club, evoluând în patru dintre cele cinci mari campioane ale Europei (Anglia, Spania, Italia şi Germania) şi fiind singurul român ajuns căpitan la FC Barcelona.

A fost campion în România (Steaua), Olanda (PSV Eindhoven) şi Turcia (Galatasaray Istanbul) şi a cucerit trofee europene cu Barcelona şi Galata, fiind de şase ori desemnat cel mai bun jucător român al anului. A evoluat de 115 ori în echipa naţională, pentru care a marcat 16 goluri şi alături de care a participat la trei ediţii ale Campionatului Mondial şi la două turnee finale ale Euro.

Sunt cifrele unei cariere de exepţie, care l-au consacrat pe Gică Popescu drept cel mai bun număr 6 din istoria naţionalei României. Iar totul a început la Craiova.

Universitatea Craiova, locul în care a început totul

Născut pe 9 octombrie 1967, la Calafat, Gică Popescu a debutat în fotbalul mare la Craiova, în sezonul 1984/85, iar "Ştiinţa" a rămas echipa lui de suflet, în ciuda faptului că a jucat pentru scurt timp la rivalele Steaua şi Dinamo. A rămas în Bănie până în 1990, exceptând câteva luni din sezonul 1987/88, când a îmbrăcat tricoul Stelei, iar în această perioadă a strâns 115 jocuri şi 18 goluri pentru Universitatea, fără a reuşi însă să cucerească vreun trofeu. Totodată, a devenit om de bază în echipa naţională, pe care a ajutat-o să revină la Cupa Mondială după o pauză de 20 de ani, în 1990, iar după competiţia din Italia s-a transferat în Olanda, la PSV Eindhoven. La nici 23 de ani, Popescu avea să-şi înceapă cu adevărat ascensiunea.

Bobby Robson, antrenorul care l-a cerut la Eindhoven şi l-a făcut căpitan la Barcelona

Cel care a insistat pentru transferul lui Popescu în Olanda a fost celebrul Bobby Robson. Englezul l-a remarcat pe Gică la Mondialul din Italia, unde România s-a oprit în optimile de finală, iar atunci când a semnat cu PSV, una dintre cererile făcute către conducerea clubului a fost achiziţionarea tânărului fotbalist oltean.

Gică Popescu a avut norocul să ajungă la Eindhoven într-o perioadă în care echipa domina fotbalul olandez, iar primele două sezoane petrecute în Eredivisie i-au adus tot atâtea titluri de campion şi o Supercupă a Olandei. A rămas la PSV până în 1994, când a semnat cu Tottenham, iar un an mai târziu a ajuns la Barcelona, unde l-a întâlnit pe Johan Cruyff şi a refăcut tandemul de la naţională cu Gică Hagi.

Totuşi, în 1996, Cruyff s-a despărţit de gruparea de pe Camp Nou, iar în locul său a fost numit Robson. Englezul l-a responsabilizat pe Popescu, oferindu-i banderola de căpitan, într-o echipă cu Ronaldo, Pep Guardiola, Luis Figo Luis Enrique sau Hristo Stoichkov. Din această postură, "Baciul" a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor, în 1997, primul său trofeu european.

Anii de glorie de la Galatasaray, alături de Hagi

În vara lui 1997, Gică Popescu a luat o decizie pentru mulţi surprinzătoare. A plecat de la Barcelona, unde era căpitan şi tocmai câştigase Cupa Cupelor, pentru a se reuni cu Gică Hagi la Galatasaray. În cele din urmă, s-a dovedit o mutare de succes. Atât pentru jucătorul român, cât şi pentru gruparea "Cim-Bom". Au urmat trei titluri, două Cupe ale Turciei, dar, mai ales, cele două triumfuri europene din 2000 - Cupa UEFA, câştigată după loviturile de departajare împotriva lui Arsenal, şi Supercupa Europei, contra lui Real Madrid. În finala Cupei UEFA, a transformat lovitura de la 11 metri care a consfinţit victoria turcilor.

Revenirea în România, la Dinamo

Gică Popescu s-a despărţit de Galatasaray în 2001, când s-a transferat în Serie A, la Lecce. La micuţa formaţie din sudul Italiei a rămas doar un sezon, marcând 3 goluri în 28 de apariţii, fără a reuşi însă să-i ajute pe giallorossi să evite retrogradarea. Astfel, în vara lui 2002, la aproape 35 de ani, i s-a ivit ocazia de a reveni în Liga 1. A ales Dinamo, spre dezamăgirea fanilor Craiovei, care nu i-au iertat "trădarea".

Experienţa în Ştefan cel Mare a durat foarte puţin şi s-a dovedit un eşec. "Baciul" a jucat doar 8 meciuri, fără a convinge, iar la mijlocul sezonului a acceptat oferta germanilor de la Hanovra, unde de altfel şi-a încheiat cariera.

Unul dintre liderii "Generaţiei de Aur"

Gică Popescu a debutat în echipa naţională în 1988 şi a îmbrăcat tricoul galben al "tricolorilor" timp de 15 ani, până în 2003, ultima sa prezenţă fiind meciul de tristă amintire cu Danemarca, câştigat de nordici cu 5-2 pe "nisipul" de pe fostul Stadion Lia Manoliu.

Apogeul lui Popescu şi al colegilor săi de la naţională l-a reprezentat calificarea în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994, după o victorie senzaţională obţinută în faţa Argentinei, scor 3-2. În acea partidă, fostul căpitan al României l-a înfruntat pe Gabriel Batistuta, unul dintre marii atacanţi ai lumii în anii '90.

Johan Cruyff, antrenorul preferat

Deşi a lucrat cu el un singur sezon, Gică Popescu este categoric atunci când este întrebat despre antrenorul său preferat - Johan Cruyff.

"Este antrenorul pe care l-am iubit cel mai mult! A fost cel mai mare antrenor cu care am lucrat în cariera mea! Pentru mine, într-un clasament al antrenorilor, locurile 1, 2, 3, sunt ocupate de el. Restul, de la 4 în jos...", a precizat "Baciul", după decesul fostului mare tehnician olandez.

Etichete: fc barcelona , echipa nationala , galatasaray , aniversare , u craiova , gica popescu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News