Confesiunile lui Ion Crăciunescu la împlinirea vârstei de 70 de ani: "Era să-mi sfârşesc cariera din cauza blaturilor"

• SuperLiga: Sepsi - Buzău, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - Oțelul, vineri, 20:30, DGS 1

Clasat în trei ani pe locurile 2, 9 şi 12 în topul mondial al arbitrilor, Crăciunescu povesteşte cum a fost ameninţat cu puşcăria de un fost angajat al Ministerului de Interne, care conducea destinele fostei "echipe a Securităţii", Victoria Bucureşti.

Considerat unul dintre cei mai valoroşi arbitri pe care i-a avut România, Crăciunescu a povestit într-un amplu interviu acordat Agerpres că a avut parte şi de numeroase incidente mai puţin plăcute, când a fost bătut pe terenul de joc de jucători sau oficiali ai echipelor.

"Ooo, acum depinde ce episod vreţi, unul în care am luat doar bătaie, unul în care doar am fost fugărit, am mai multe seriale. Sau unul în care am dat şi eu într-unul. Da, da. Păi erau doi care mă ţineau de mâini şi unul îmi căra pumni şi picioare. Doi jucători mă ţineau de mâini şi unul, care era medic, reţineţi, mă bătea.

Şi când am scăpat din mâinile ăstora eram turtit rău de tot, când i-am dat un un picior în pulpă medicului ăla, cu crampoanele nu ştiu cum, i-am spintecat pulpa, era plin de sânge. Era la Divizia C, un meci de cupă parcă era. Am luat bătaie ca hoţii de cai. Şi apoi ce am păţit cu ăla, că voia să mă ducă şi la miliţie, vă daţi seama cum arătam eu, eram vai de capul meu".

Ion Crăciunescu are o Cupă a României în palmares ca jucător

Fost jucător de fotbal la Chimia Râmnicu Vâlcea, Crăciunescu are în palmares o Cupă a României, dar şi un meci internaţional, în Cupa Cupelor, cu Glentoran Belfast. El a ţinut să-i transmită mulţumiri fostului preşedinte al LPF, Dumitru Dragomir, care l-a ajutat atât în cariera de fotbalist, cât şi în cea de arbitru.

"Am câştigat Cupa României cu Chimia Râmnicu Vâlcea şi am jucat şi în cupele europene. Am jucat în Cupa Cupelor cu Glentoran Belfast. Am jucat la Belfast. Am abandonat la 25 de ani pentru că mi-am dat seama că nu mai am mari perspective ca fotbalist.

La 18 ani am fost selecţionat în lotul Olteniei, şi se selecţionau unul sau doi din fiecare judeţ. Toată lumea îmi spunea că eram foarte bun, dar trebuie să ai şi noroc. La Craiova era Strâmbeanu cu Ivan, poate cel mai bun cuplu de mijlocaşi din ţară la vremea respectivă şi nu putea să-i scoată nimeni.

Apoi am plecat la Vâlcea, am jucat, dar m-am şi accidentat, am avut o smulgere de ligamente şi m-a ţinut mult pe tuşă. Mi-a tras unul una de m-a lăsat mort şi arbitrul nu i-a dat nimic. Şi l-am şi înjurat şi m-am şi lăsat de fotbal. Şi m-am făcut arbitru", a dezvăluit Ion Crăciunescu.

Ion Crăciunescu a condus finala Champions League dintre Ajax și AC Milan, în 1995

"Nu ştiu dacă ăla a fost cel mai înalt punct din cariera mea. Mie mi s-a părut cel mai înalt punct când am arbitrat la Cupa Intercontinentală ( n. r. - Cupa Confederaţiilor, în 1995) care se juca atunci.

Participa fiecare campioană din fiecare continent, cu un arbitru de pe fiecare continent. Şi eu am fost cu Danemarca, pentru că în 1992 Danemarca câştigase Campionatul European şi cu domnul Johansson am fost desemnaţi să reprezentăm Europa.

Aia mi s-a părut cea mai mare performanţă. Unde, dacă nu juca Danemarca în finală, arbitram finala. Aşa, am arbitrat semifinala. A fost o competiţie la care au participat doar campioanele de continente".

Ion Crăciunescu: "Era să-mi sfârşesc cariera din cauza blaturilor"

Fostul mare arbitru a rememorat mai multe episoade în care a fost obligat să ia parte la meciuri aranjate: "Mi-au rămas mai multe în minte şi era să-mi şi sfârşesc cariera din cauza blaturilor. Şi asta pentru că am luat atitudine. La unele meciuri am băgat fluierul în buzunar şi nu am mai vrut să fluier nimic şi dacă ei plecau într-o parte, eu plecam în partea cealaltă a terenului.

La un meci i-am lăsat şi am dat ture în jurul terenului, în interior, şi la altul am vrut să ies pe pistă să dau ture, pe cuvânt de onoare. Dar bine am făcut că nu am ieşit, pentru că la ăla în care am dat ture pe teren în interior am avut noroc cu George N. Gherghe, că la un curs la Piatra Neamţ, Doamne Dumnezeule, ce mi-a făcut unul dintre membrii comisiei...

Şi am plecat plângând de la curs, şi fusesem declarat cel mai bun arbitru, reţineţi. Ce mi-a făcut pentru gestul ăsta, că sfidez lumea, şi aşa mai departe. Dar i-am spus că nu sfidez pe nimeni şi că aşa s-a întâmplat. Domnul Gherghe a trimis pe cineva să mă aducă înapoi la curs, pentru că am ieşit din sală.

După un alt blat, la Oradea, m-au chemat la federaţie. Am fost la tuşă atunci, m-am dus de la Vâlcea până la Oradea să fac o linie şi era un blat ordinar. Arbitrul de centru nu a scris nimic, eu făceam sprinturi pe margine de la steag până la centru şi înapoi. Şi m-au chemat la comisie să mă întrebe de ce făceam sprinturi. 'Păi, domnule, am plecat de la Vâlcea la Oradea, dacă nu aveam ce să fac, nu trebuia să fac şi eu un antrenament?'

Şi au vrut să mă dea afară şi atunci. Norocul meu cu Nicolae Secoşan care a fost comentator la radio care a venit şi el şi a spus acelaşi lucru pe care îl spusese şi în direct, că a fost blat. Şi a susţinut ceea ce spusesem şi eu. Numai eu şi Secoşan, observatorul şi arbitrul de centru nu au văzut blatul.

Atunci îmi aduc aminte că mi-a atras atenţia domnul Gherghe într-o discuţie particulară: 'Domnul Crăciunescu, aveţi vreo probă de blaturi?' 'Păi, domnul Gherghe i-am văzut pe teren...' 'Domnul Crăciunescu, aveţi vreo probă?

Aţi participat, aţi stat la masă cu ei, aţi văzut că au vorbit că şi-au dat bani? Nu te mai juca cu chestii din astea, că nu sunt lucruri de joacă'. Domnul Gherghe ştia cum stă treaba într-o democraţie. Spunea că dacă e democraţie, lumea poate să facă ce vrea. Da, poate să spună orice vrea, dar cu o singură condiţie, dacă are probe", a explicat Crăciunescu.

Fostul mare arbitru a vorbit și despre orașul său de suflet, Râmnicu Vâlcea

"Vreau să vă spun, că eu, chiar dacă am fost născut în Craiova şi trăiesc în Bucureşti acum în mare parte, mă consider un om al oraşului Râmnicu Vâlcea, oraşul care mi-a dat cea mai mare satisfacţie a vieţii mele.

Pentru mine oraşul ăsta va fi permanent în inima mea, cel mai important oraş. E oraşul pe care îl iubesc enorm şi pe vâlceni. Am jucat fotbal acolo şi cariera de arbitru tot acolo, nu eram eu Crăciunescu din Vâlcea? Ce, eram din altă parte? Cea mai frumoasă parte a vieţii mele acolo am trăit-o şi eu nu voi uita niciodată asta.

Ori de câte ori pot fug din Bucureşti la Vâlcea şi nu umblu niciodată cu maşina. Numai pe jos, să mă văd cu oamenii. Oameni pe care nu-i cunosc, dar ne salutăm pe stradă. De acasă până în centru, în doi kilometri, cu 90 la sută dintre ei ne salutăm. Nici nu ştiţi ce înseamnă asta. Îmi dă o satisfacţie enormă lucrul ăsta.

Şi mă bucur că am făcut ceva pentru oraşul ăsta, unde sunt cetăţean de onoare. Dar eu nu cred că este un cadou, cred că îl meritam prin performanţa pe care am realizat-o. Contează enorm şi m-a durut că i-am văzut pe unii exaltaţi în campaniile electorale care spuneau diverse chestii. Dar nu pot să judec Vâlcea după politicieni, Vâlcea rămâne un oraş sfânt pentru mine şi aşa va rămâne în veci.

Sunt cetăţean de onoare şi atât, ce, câştig ceva? Cineva a recunoscut meritele mele pentru oraşul Vâlcea. Am fost pe locurile 2, 9 şi 12 în lume, nici asta nu e suficient pentru unii?"

Cea mai mare dorință a lui Ion Crăciunescu la 70 de ani

"Mi-aş dori să fie nepoţii mei lângă mine şi fiica mea să nu fie în America. Sau să am posibilitatea să mă duc eu acolo, dar nicio variantă nu se poate la ora actuală. Ăsta e cel mai mare gol în suflet pe care îl am eu. În rest, tot timpul lucrurile au fost bune pentru mine. Asta pentru că am avut şi noroc", a încheiat Crăciunescu.

AGERPRES

Etichete: ion craciunescu , craciunescu 70 de ani , cariera arbitru craciunescu , craciunescu blaturi

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News