EXCLUSIV Mihai Roman, fotbalistul dorit de Steaua: ”Mi-ar plăcea să-mi dea Sânmărtean pase de gol”

• SuperLiga: Botoșani - Poli Iași, luni, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Univ. Craiova, luni, 20:30, DGS 1

Mihai Roman are 22 de ani, dar e deja la a 6-a echipă în carieră. A început exploziv la Craiova, acolo unde Mititelu îl vedea următorul Cămătaru, după care dezafilierea echipei l-a aruncat, parcă, într-o altă dimensiune temporală. A trecut pe la Petrolul, U Cluj, Severin și Năvodari, prin operații și rupturi musculare, trei ani în care timpul a stat pe loc.

În acest sezon, însă, a reapărut. Adus de Grigoraș la Pandurii, a început să joace meci de meci și să dea goluri, a fost convocat la națională și e printre primii pe lista înlocuitorilor lui Keșeru la Steaua. Acum, Mihai Roman are 22 de ani și a luat-o de unde a plecat. Adică de la început.

Cum a apărut în fotbal Mihai Roman?
La vârsta de 7 ani mă tot jucam cu mingea pe afară, stăteam la bunici atunci, și bunicul meu este cel care m-a dus la fotbal pentru prima oară. Apoi am plecat la Școala lui Gică Popescu, am stat acolo vreo 4-5 ani, până pe la 15 ani. După care am venit la juniori la Universitatea Craiova. Acolo am jucat câteva meciuri și m-a observat domnul Stângă. Și domnul Mititelu m-a văzut, i-a plăcut de mine și le-a zis celor din club: ”Chemați-l pe Roman să-i facem contract, e bun”.

Și ție ce ți-a spus Mititelu?
M-a chemat la dânsul în birou și mi-a zis că o să fiu cel mai mare atacant al Craiovei după Craiova Maxima (râde).

Ce a urmat apoi?
La 16 ani am prins primul cantonament cu echipa mare, în Austria, iar primul meci la Craiova a fost la 17 ani. Totul era frumos. Eram și la naționala de juniori, am jucat la turneul acela U19 de la București... Și, imediat după acel turneu, Craiova s-a dezafiliat. Iar toți jucătorii a trebuit să ne găsim echipă.

Cum te-a lovit această veste?
Eu, care sunt oltean și care am crescut cu spiritul Universității și al leului pe piept, am fost foarte dezamăgit. Exact când trebuia să demonstrez și să confirm spusele domnului Mititelu, exact atunci am rămas fără echipă și a trebuit și să plec de acasă, fiind din Craiova, și să-mi găsesc echipă.

Ai plecat la Petrolul…
Da, am jucat vreo 16 meciuri, dar fără realizări prea mari. Luasem prea repede contact cu prima ligă. Și nu eram pregătit din niciun punct de vedere să pot face față cu brio, să fiu un marcator pe care să se bazeze echipa. Iar apoi a venit acea joncțiune cu U Cluj, când au venit de acolo mulți jucători valoroși. Și pe postul meu erau acum Bokila, Grozav, Hamza…

”La U Cluj, recunosc ca nu am dat totul pentru fotbal”

A urmat U Cluj.
Am fost împrumutat jumătate de an acolo. Bine, nu am jucat mai deloc, dar mai mult din vina mea. Cred că nu am făcut exact ce trebuie în perioada în care am stat la U Cluj, nu am dat totul pentru fotbal. Nu am avut niciodată probleme cu viața extrasportivă, dar mă preocupau alte lucruri în afara fotbalului.

Păi asta e viața extrasportivă…
Nu, mai mult ieșeam prin oraș la mall, din astea, nu sunt un tip care să piardă nopți, să bea, să fumeze… Nu a fost o alegere bună pentru mine U Cluj. Dar nici nu prea mi s-a acordat prea multă încredere. Am fost folosit doar într-un meci de campionat 30 de minute, în care mi s-a spus că asta e șansa mea. Și un joc în Cupă, cu Delta Tulcea. Am fost luat cu glezna umflată să joc, pentru că ceilalți trebuiau odihniți pentru campionat… Astea au fost ocaziile mele.

”Când eram la Petrolul, mă uitam la Bokila să fur câte ceva”

Cine a fost jucătorul tău preferat?
Cămătaru. L-am văzut și pe casete, și pe youtube, sau la emisiunea Replay. Mai ales că era așa, avea gabarit, și era și pe postul meu. Acum urmăresc fotbaliști ca Ibrahimovic, Van Persie, cum se demarcă, cum șutează la poartă, cum vin la colțul scurt. Meseria asta încerc să o fur. Chiar când eram la Petrolul și eram rezervă, mă uitam la Bokila, mi se părea un vârf foarte, foarte bun, cu o explozie extraordinară, mă uitam mult la el ca să fur câte ceva.

Ce ai remarcat la Bokila?
El alegea foarte bine momentul în care să ceară mingea, să se demarce, să apară în careu. Și de aceea, la majoritatea fazelor, era găsit singur în careu, se debarasa singur de marcajul adversarilor. Dar și de Fatai îmi place mult, și de Florin Costea.

”Nu cred că sunt pregătit acum să fiu titular la Steaua”

Cum ai reacționat când ai auzit că Steaua s-a interesat de tine?
E un lucru îmbucurător pentru mine că o echipă ca Steaua se interesează de mine, că sunt în vizorul ei. Asta mă bucură foarte mult și-mi dă încredere ca pe viitor să muncesc mai mult și să ajung la o echipă precum Steaua.

Ai vorbit cu cineva de la Steaua?
Nu, nu am discutat cu nimeni de la Steaua. Nici cu cineva de la mine din club.

Dar tu te simți capabil să joci la Steaua în acest moment?
Acum am nevoie de jocuri în picioare. Și nu știu dacă în acest moment sunt complet pregătit să încep ca titular la Steaua. Nu știu. Dar cu muncă și seriozitate, cred că pot face față cât de curând ca să joc din primul minut.

Ar trebui să-l înlocuiești pe Keșeru.
Steaua cere mult, cere foarte mult. Ca atacant, la Steaua trebuie să fii foarte bun marcator. Lumea nu are răbdare cu tine. Dacă intri la Steaua ca atacant și nu dai goluri, lumea nu o să te aibă la inimă. Asta trebuie la un atacant, să înscrie goluri.

Care e jucătorul tău preferat de la Steaua?
Lucian Sânmărtean. Îmi place foarte mult. Mi-aș dori să joc cu el vreodată, să-l am în spatele meu și să-mi dea pase de gol. Cu Sânmărtean, fotbalul este mult mai ușor. L-am văzut și la națională, la antrenamente. E magic, magic e cuvântul.

”Nu am dormit în noaptea de după convocare”

Cum ai primit vestea convocării la națională?
Eram la Craiova, aveam zi liberă, și am fost sunat de antrenorul meu, Petre Grigoraș. Iar când am auzit, nu-mi venea să cred, mi-a venit să urlu de bucurie. Mi-am făcut imediat bagajele și am plecat spre București. Nu am putut să dorm deloc în noaptea care a urmat. Dar cele mai mari emoții le-am avut când am discutat cu domnul Anghel Iordănescu, a doua zi dimineața. Eram atât de bucuros că selecționerul stătea de vorbă cu mine, că mă bagă în seamă, mi-a dat foarte mare încredere pentru viitor și m-a făcut mândru că sunt român și că pot juca pentru echipa națională.

Te-a amuzat acel moment de la conferința de presă, când selecționerul îți căuta numele pe o foaie, iar tu erai lângă el?
Nu, să știți că nu s-a întâmplat așa. Domnul Iordănescu a spus că, în afară de cei doi jucători a mai venit cineva. Probabil, dânsul s-a gândit după aceea că a făcut referire la mine, dar nu mai era niciun jucător. Dar deja apucase să mă prezinte pe mine și pe Adi Popa. Dar nu mai era niciun jucător.

”Cred că mi s-ar potrivi perfect campionatul din Germania”

Nu m-ai convins, dar trecem mai departe. Unde ți-ar plăcea să joci cel mai mult?
În Germania. Sunt convins că mi s-ar potrivi ca o mănușă campionatul de acolo.

Care e lucrul pe care ți-l reproșează cel mai des antrenorii?
Că ar trebui să joc mai simplu.

Și tu ce faci?
Îmi place foarte mult să ating mingea, să o simt, să o țin, să trag eu la poartă, să fac eu totul dacă se poate.

Ce alte defecte mai ai?
Nu prea folosesc piciorul drept și mi-ar mai trebui și puțin mai multă forță.

Calități?
Tehnica e principala mea calitate, cred. Mă descurc bine cu mingea la picior, dacă mă prinde faza în mișcare, nu static.

”Când m-am operat, nu le-am spus părinților, ca să nu-i îngrijorez”

Cum e Mihai Roman în afara terenului?
Sunt un tip ambițios, orgolios puțin. Sunt foarte calm în general, dar îmi mai trebuie și puțin nerv, că nu prea mă enervez deloc. Îmi place să merg cu prietenii în medii așa, rustice, unde e aerul curat, să fiu liniștit… Și la pescuit îmi place.

Care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut?
Când eram la U Cluj și m-am accidentat foarte urât. Cam cum este Rusescu acum. Am avut fractură de os zigomatic, tot așa, a trebuit să mă operez, am stat în spital. Nu puteam să văd bine înainte de operație, a fost un moment greu pentru mine și am ales să-l trec singur.

Cum adică?
Familia mea nu a știut, nimeni, am ales să nu le spun că mă operez. Pentru că erau foarte îngrijorați și le-aș fi dat o lovitură grea. Principalul a fost să-i știu pe ei liniștiți și că nu se gândesc la mine. Vă dați seama, automat, dacă le spuneam, îi puneam pe drumuri să vină la Cluj, veneau după mine. Am fost, zic eu, destul de tare să trec singur prin asta. Na, aveam 20 de ani, 20 de ani jumate…

”Reghe a vrut să mă ia la Steaua în vară”

Cine e persoana căreia îi datorezi cel mai mult în fotbal?
Anamaria Prodan. M-a ajutat extrem de mult. Mi-a fost ca o mamă, practic. Și Reghecampf. Ei au crezut în mine când nu credea nimeni. El mi-a fost antrenor la Craiova și îmi spunea de atunci că am calități formidabile, voia să mă bage titular, deși eram un puști. Un antrenor formidabil, am simțit asta din prima, de când a intrat în vestiar. S-a impus imediat.

Păi și de ce nu te-a luat la Steaua?
Păi a vrut să mă ia, acum, în vară. Dacă nu pleca la Al Hilal, poate eram la Steaua acum. Și să nu uit de domnul Grigoraș.

Nu uita.
Mi-a dat multă încredere, m-a băgat să joc meci de meci, m-a ținut în teren și când nu jucam strălucit. Când mai fac o boacănă, îmi mai dă și câte una după cap (râde). Dar în glumă…

”Vreau să devin un jucător indispensabil pentru națională și să ajung la Euro”

Unde te vezi peste 5 ani?
Sper să fiu la un nivel foarte mare în câțiva ani, să ajung unde-mi doresc, să fiu un jucător indispensabil pentru echipa națională, îmi doresc foarte mult să ajung la Euro cu echipa națională.

În încheiere, ai un mesaj pentru fanii Stelei, care se întreabă cine e Mihai Roman și la ce s-ar putea aștepta de la el?
Să creadă în mine, să aibă răbdare cu mine, pentru că dacă o să aibă, le promit că nu o să-i dezamăgesc.

Imagini video din acest interviu au apărut în emisiunile Digi Sport Special şi Fotbal Club

Etichete: steaua , transfer , mihai roman , mihai roman la steaua , interviu mihai roman

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News