VIDEO Maradona - Matthaus, duelul care a făcut din Napoli - Inter un clasic al Seriei A
08.03.2015, 10:26În această seară, de la ora 21:45, ÎN DIRECT pe Digi Sport 3, Napoli şi Inter Milano vor fi din nou adversare, într-una dintre confruntările clasice ale Seriei A. La fel ca în sezoanele precedente, duelul celor două rivale contează mai puţin pentru vârful clasamentului şi mai mult pentru orgoliu. Trupa lui Rafa Benitez este favorită şi are mai multe de pierdut. O victorie i-ar consolida poziţia a treia şi i-ar permite să continue cursa de urmărire a Romei, în lupta pentru locul 2. De cealaltă parte, nerazzurri mai au şanse minime să obţină calificarea în UEFA Champions League, dar îşi doresc să obţină primul succes pe San Paolo după 18 ani.
SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1
SuperLiga: Dinamo - Rapid, duminică, 20:00, DGS 1
În ciuda unui aparent dezechilibru, Napoli - Inter rămâne un meci de văzut. Chiar şi fără o miză cu adevărat importantă, încrâncenarea şi tensiunea specifice confruntărilor directe amintesc de perioada în care cele două echipe luptau pentru titlu într-un campionat cu adevărat stelar. Se întâmpla la sfârşitul anilor '80, când Diego Maradona şi Lothar Matthaus erau protagoniştii unei rivalităţi care a marcat o epocă.
Începuturile
Pe 24 martie 1982, la Buenos Aires, campioana mondială Argentina întâlnea Germania de Vest, într-un meci amical. S-a terminat egal, scor 1-1, dar partida a rămas în istorie pentru faptul că Maradona şi Matthaus au fost adversari pentru prima oară. Nici unul nu ajunsese încă la nivelul care i-a consacrat, deşi ambii aveau deja în palmares succese importante.
Ascensiunea lui Maradona fusese fulminantă. Nu împlinise încă 16 ani când a debutat în prima ligă argentiniană, la Argentinos Juniors, iar în 1979 a fost starul indiscutabil al Mondialului de tineret, pe care "pumele" l-au câştigat după o finală cu Uniunea Sovietică. Neconvocarea lui de către Cesar Luis Menotti pentru Cupa Mondială din 1978, când naţionala Argentinei a cucerit trofeul pe teren propriu, a fost considerată o decizie nedreaptă. Transferat între timp la echipa sa de suflet, Boca Juniors, alături de care a câştigat un titlu, Diego nu a mai putut fi ignorat. Era considerat principalul atu în tentativa albicelestilor de a-şi apăra titlul mondial în Spania, în 1982.
De cealaltă parte, Matthaus nu a fost la fel de precoce. Debutul său la Borussia Monchengladbach a avut loc în 1979, la 18 ani, însă prestaţiile sale solide din primul sezon de Bundesliga i-au adus prezenţa în lotul Germaniei pentru Campionatul Europan din 1980, disputat în Italia. Cu o echipă în care străluceau Uli Stielike, Bernd Schuster, Hansi Muller, Karl-Heinz Rummenigge sau Klaus Allofs, germanii au cucerit titlul continental, dar Matthaus nu s-a făcut remarcat decât din punct de vedere negativ. A jucat doar 17 minute în al doilea meci din faza grupelor, cu Olanda şi, la scurt timp după ce a intrat pe teren, la scorul de 3-0 în favoarea Germaniei, a comis un fault în careu. Johnny Rep a transformat penalty-ul, iar batavii au revenit în joc. S-a terminat 3-2, însă tânărul Lothar se dovedise prea crud şi nu a mai fost folosit.
Prima competiţie în care cei doi viitori mari rivali au participat împreună a fost Cupa Mondială din 1982. Pentru Maradona a fost un eşec, argentinianul fiind practic anulat de Claudio Gentile în meciul cu Italia şi sfârşind prin a primi cartonaşul roşu împotriva Braziliei. În schimb, Matthaus s-a întors acasă din postura de vicecampion mondial, fără a fi avut însă un rol de protagonist. Starul indiscutabil a fost Paolo Rossi, care a condus Italia spre triumf. Italia, ţara care le-a definit carierele.
Maradona - omul care a pus Napoli pe harta fotbalului italian
În 1984, după doi ani am degrabă nereuşiţi la Barcelona, Maradona ateriza la Napoli, într-un entuziasm general şi în schimbul unei sume de transfer record. A fost dragoste la prima vedere de ambele părţi. Crescut în cartierele sărace din Buenos Aires, Diego s-a identificat practic cu napoletanii, trataţi cu un aer superior de restul Italiei, în special de nordul atotputernic. La debutul său în Serie A, într-un meci cu Verona, fanii gialloblu au ironizat echipa de lângă Vezuviu, cu un banner pe care scria "Bine aţi venit în Italia!". Argentinianul nu a uitat jignirea şi a pregătit răzbunarea.
Nu a fost însă deloc uşor. La sosirea sa pe San Paolo, Napoli venea după câteva sezoane în care evitase cu greu retrogradarea. Istoria părea să se repete în primul an petrecut de Maradona în il calcio. La jumătatea campionatului, echipa acumulase doar 9 puncte şi gloria la care visau fanii era departe. Dar 1985 a început cu o victorie spectaculoasă în faţa lui Udinese (4-3), iar returul a fost unul fantastic. Napoli a ratat calificarea în Cupa UEFA pentru doar 3 puncte, însă primele semne pentru ceea ce avea să urmeze deja se vedeau.
În jurul argentinianului s-a construit o echipă puternică, iar "sudul tuciuriu a luat faţa nordului alb şi arogant", aşa cum scria superb Eduardo Galeano, în "Fotbal: lumini şi umbre". Apogeul l-a reprezentat primul Scudetto din istoria clubului, cucerit în sezonul 1986/87, care a declanşat o bucurie nemaiîntâlnită în Napoli. "Nici nu ştiţi ce-aţi pierdut", au scris suporterii înnebuniţi de fericire pe peretele unui cimitir din oraş.
Titlul câştigat în Serie A cu o echipă care, până atunci, nu avea în palmares decât două Cupe ale Italiei, i-a cimentat lui Maradona locul în istoria fotbalului, mai ales că el a venit la doar un an după ce dominase aşa cum nu a mai făcut-o nimeni vreodată Cupa Mondială din 1986, când a condus aproape de unul singur naţionala Argentinei spre cucerirea trofeului. Mai mult decât atât, în Mexic, "El Pibe d'Oro" şi-a trecut în cont prima victorie în duelurile directe cu Matthaus, chiar în finală, pe care sud-americanii au câştigat-o cu 3-2 în faţa Germaniei. Desemnat să-l marcheze om la om pe principalul om al "pumelor", germanul a făcut o treabă excelentă până în minutul 83. Un singur moment de geniu al lui Maradona, care a inventat o pasă senzaţională către Burruchaga, a fost însă suficient pentru a decide meciul. Dar Matthaus nu a trebuit să aştepte foarte mult pentru a-şi lua revanşa.
Panzerul lui Trap
În 1988, după patru ani de succes la Bayern Munchen, alături de care cucerit trei titluri şi o Cupă a Germaniei, Matthaus a ajuns în Serie A, campionatul care aduna la un loc toţi marii jucători ai vremii. Nu a venit singur, ci împrună cu un alt german, Andy Brehme. Răspunsul pregătit de preşedintele de atunci al nerazzurrilor, Ernesto Pellegrini, pentru trio-ul olandez al rivalilor de la Milan, Gullit-Van Basten-Rijkaard. La 27 de ani ani, Lothar devenise deja căpitanul naţionalei Germaniei şi se transformase într-un mijlocaş complet, capabil să facă la fel de bine atât faza ofensivă, cât şi cea defensivă. Un jucător pe gustul antrenorului Giovanni Trapattoni - muncitor, serios şi decisiv. Probabil că nimeni nu a simbolizat mai bine termenul de "panzer", atât de folosit atunci când vine vorba despre fotbaliştii germani.
A fost un transfer din care toată lumea a avut doar de câştigat. "I-am dat Interului un jucător foarte bun, iar Inter l-a transformat într-un campion", spunea, la vremea aceea, Franz Beckenbauer, antrenorul naţionalei germane. Matthaus a confirmat imediat aşteptările şi a devenit liderul unei echipe teribile, cu Walter Zenga, Beppe Bergomi, Nicola Berti, Ramon Diaz şi Aldo Serena. Forţa milanezilor s-a văzut încă din primele etape, iar nerazzurri au plecat într-o cursă solitară care avea ca finiş primul Scudetto al clubului după nouă ani. "Acest Inter face pe toată lumea să arate ridicol. În realitate, ei aleargă prea tare, în timp ce noi mergem normal", se lamenta unul dintre jucătorii Sampdoriei, Giuseppe Dossena.
Singura echipă capabilă să ţină oarecum ritmul ireal impus de Inter a fost Napoli, cu Maradona, Careca şi Alemao în rolurile principale. Dar, cu cinci runde înainte de finalul campionatului 1988/89, nerazzurri aveau un avans uriaş de 7 puncte, în condiţiile în care se acordau doar 2 puncte pentru victorie. Urma meciul direct, la Milano, iar calculele erau simple: dacă Inter câştiga, devenea campioană din punct de vedere matematic; orice alt rezultat păstra, cel puţin teoretic, suspansul, deşi întreaga Italie ştia că deznodământul firesc nu putea fi decât amânat.
Pe 28 mai 1989, Napoli a încercat imposibilul. O execuţie senzaţională a lui Careca a adus-o în avantaj pe Meazza, însă, în debutul părţii secunde, Inter a egalat printr-o deviere nefericită a lui Fusi, la un şut al lui Berti. Punctul culminant al întâlnirii s-a consumat în minutul 83. Gazdele au beneficiat de o lovitură liberă de la marginea careului. Brehme a încercat de două ori să execute, însă arbitrul a dictat de fiecare repetarea loviturii, pentru că napoletanii ieşiseră prea devreme din zid. În cele din urmă, Matthaus a pus capăt tensiunii şi a tras violent, fără să-i lase vreo şansă portarului. Inter devenea campioană cu patru etape înainte de sfârşitul sezonului, iar Lothar îşi lua revanşa personală în faţa lui Diego.
"Acest titlu valorează mai mult decât cele trei câştigate cu Bayern", spunea, imediat după meci, Matthaus. Nimic nu explică mai bine ce însemna Serie A în perioada respectivă. Peste ani, germanul avea să fie de aceeaşi părere: "Campionatul Italiei din acea vreme era un fel de campionat mondial al cluburilor. Acolo jucau toţi marii campioni. Pe San Siro am trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera mea. Nu voi uita niciodată acei ani. Ce satisfacţie, ce mândrie să câştig un Scudetto în faţa lui celor de la Napoli, la care juca Maradona! A fost cel mai emoţionant moment la Inter, în faţa a 85.000 de fani, un moment incredibil".
1990 - Scudetto pentru Diego, titlul mondial şi Balonul de Aur pentru Lothar
"Cât timp am jucat la Inter, Maradona nu a înscris niciodată împotriva noastră", se lăuda Matthaus, în urmă cu câţiva ani. O declaraţie, însă, incorectă. Pentru că Maradona a marcat contra Interului în chiar primul meci direct după cel în care germanul a adus titlul la Milano. S-a întâmplat în etapa a 9-a din sezonul 1989/90, pe San Paolo. Napoli a câştigat cu 2-0, iar argentinianul a stabilit rezultatul final şi şi-a lansat echipa spre al doilea Scudetto din istorie.
A fost ultimul mare campionat făcut de Maradona în Serie A. De această dată, principala adversară a napoletanilor a fost Milanul lui Sacchi şi al celor trei olandezi. După o cursă pasionantă, cu numeroase răsturnări de situaţie, echipa din sud a avut în cele din urmă câştig de cauză, profitând de un eşec incredibil al rossonerilor în penultima etapă, în faţa Veronei, care a retrogradat la finalul sezonului. Napoli era din nou în sărbătoare, iar Italia aştepta cu nerăbdare Cupa Mondială a cărei gazdă urma să fie.
Coppa del Mondo promitea să fie scena unui nou duel Maradona-Matthaus. Argentinianul, chinuit de accidentările suferite în atâţia ani de confruntări cu durii fundaşi din Serie A, nu a fost în cea mai bună formă la turneul final. Cu toate acestea, a reuşit una dintre fazele competiţiei, în meciul din optimi cu Brazilia, când a creat faza golului înscris de Caniggia. Cu mult noroc, "pumele" au ajuns în semifinale, fază în care albicelestii au întâlnit Italia, la Napoli. Prima şi ultima oară când Maradona a fost adversar al napoletanilor. "Diego, Napoli ti ama ma l'Italia è la nostra patria", se putea citi pe un banner de pe San Paolo. Sud-americanii au mers însă mai departe, după loviturile de departajare, şi urmau să joace în ultimul act cu Germania lui Matthaus.
Starul Interului a făcut un Mondial remarcabil, marcând patru goluri, inclusiv una dintre reuşitele turneului, şi şi-a confirmat astfel statutul de cel mai bun jucător al lumii la momentul respectiv. În finală, una extrem de tensionată, nu i-a mai permis marelui său rival să fie decisiv, aşa cum se întâmplase cu patru ani înainte. Dar, în acelaşi timp, a ratat şansa de a fi chiar el decisiv, lăsându-i lui Brehme responsabilitatea de a executa penalty-ul prin care germanii au câştigat cu 1-0. Avea să explice mai târziu că a refuzat să bată pentru că, la pauză, schimbase ghetele, iar noua pereche îl făcea să se simtă inconfortabil. Chiar şi fără să fi înscris atunci când a conta cel mai mult, Matthaus a fost jucătorul anului 1990, lucru confirmat de primirea Balonului de Aur.
Finala Cupei Mondiale din 1990 a fost practic ultimul episod al unei rivalităţi care a dominat sfârşitul anilor '80. Matthaus şi Maradona au fost adversari pentru ultima oară pe 25 noiembrie 1990, în Serie A, când Inter s-a impus cu 2-1 în faţa lui Napoli, unul dintre goluri fiind marcat de mijlocaşul german. În retur, cei doi nu s-au mai aflat faţă în faţă, pentru că argentinianul fusese deja suspendat din cauza consumului de cocaină şi a părăsit Italia pentru totdeauna. În acel sezon, titlul a mers la Sampdoria, care a câştigat lupta cu Inter. În partida decisivă, la Milano, Matthaus a ratat un penalty care ar fi putut schimba soarta campionatului. Peste un an, în urma unui sezon dezamăgitor al nerazzurrilor şi după ce a suferit o accidentare gravă, Lothar s-a întors în Germania, la Bayern, unde avea să-şi încheie cariere. O epocă ajunsese la final.
Golul care a aprins imaginaţia fanilor
"Matthaus a fost cel mai bun rival pe care l-am avut. Cred că e suficient pentru a-l caracteriza", susţinea Maradona în autobiografia sa. Respectul a fost reciproc. În urmă cu câţiva ani, Matthaus i-a întors complimentul: "În 20 de ani de carieră, nu am văzut un fotbalist mai bun decât Maradona. Fără el, Argentina nu ar fi câştigat Cupa Mondială din 1986. Este frumos când cineva ca Maradona vorbeşte astfel despre mine. În timpul duelurilor noastre, nu am încercat niciodată să-l accidentez. Am fost mereu fair play. A văzut asta şi m-a respectat".
În mai 1988, la Nancy, a avut loc un meci între naţionala Franţei şi o selecţionată mondială, din care făceau parte atât Maradona, cât şi Matthaus. Era partida de retragere a lui Michel Platini, care renunţase la cariera de jucător cu un an înainte. Aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de ocazii, întâlnirea s-a încheiat la egalitate, 2-2. Scorul a fost deschis de Matthaus, care a marcat după o pasă superbă a lui Maradona. O fază care a aprins imaginaţia fanilor: cum ar fi arătat o echipă care să-i aibă pe cei doi în componenţă? Din păcate, dar şi din fericire, nu s-a întâmplat. Din păcate, pentru că, probabil, ar fi fost o echipă despre care s-ar fi vorbit şi acum. Din fericire, pentru că am avut parte de una dintre cele mai spectaculoase rivalităţi din istoria fotbalului.
Etichete: serie a , video , napoli , cupa mondiala , inter milano , diego maradona , lothar matthaus , napoli-inter
Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News
Rusia reprezintă o ameninţare mai mare pentru securitatea Uniunii Europene decât pentru apărare...