Exclusiv "Mi-am petrecut copilăria pe holurile spitalului". Impresionanta poveste a lui Iulian Roșu, fotbalistul absolvent de Teologie

• SuperLiga: Sepsi - Buzău, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - Oțelul, vineri, 20:30, DGS 1

E despre credință în Dumnezeu și încrucișare de drumuri cu oameni potriviți la timpul potrivit. Despre experiențe de viață menite să oțelească, dar și despre vocea călăuzitoare a părinților.

Iulian Roșu, absolvent de Teologie, a împărțit Lumină și pâine sfințită în noaptea de Înviere: "Nu aș fi putut să stau în casă"

Iulian Roșu, fotbalist profesionist și absolvent de Teologie, pornise în noaptea de Înviere, în plină pandemie, pe străzile Bucureștiului să împartă Lumină și să ofere credincioșilor pâine sfințită.

Patriarhia dăduse reguli stricte ce aveau să fie respectate în toate parohiile din România, iar dublul campion din Liga 1 se transformase în voluntar. 

"A fost o perioadă grea pentru toată lumea ca în noaptea de Înviere să nu poată merge la biserică, locul unde are loc botezul tău, căsătoria și unde viața își închide bucla. 

Nu aș fi putut să stau în casă, parcă nu puteam să stau să văd slujba de Înviere la televizor, așa că m-am dus cu tatăl meu să împart Lumină", spune, pentru Digi Sport, componentul României la Euro U17 din 2012. 

Tatăl fotbalistului e preot. "Citeam o bucurie foarte mare pe chipul oamenilor când luau Lumină de la noi"

Părintele său, Daniel Roșu, e preot la Biserica Sfânta Treime Dudești. I-a fost mereu aproape fotbalistului în vârstă de 26 de ani.

"Citeam o bucurie foarte mare pe chipul oamenilor când luau Lumină de la noi, am luat-o ca pe un semn de la Dumnezeu, pentru că Lumina înseamnă Dumnezeu. Au realizat că Dumnezeu e cu noi. 

Absolut nimic nu poți face fără El. Consider că e foarte important să mărturisesc credința pe care o am. Îi respect și pe toți ceilalți credincioși de altă religie, fiecare dintre noi e liber, dar pentru mine e esențial să mărturisesc credința în Dumnezeu", continuă mijlocașul Gloriei Buzău. 

În noaptea de Înviere, secvențele i s-au derulat cu încetinitorul fotbalistului crescut la juniorii din Ghencea, iar  câteva cadre l-au făcut parcă s-o zbughească spre universul copilăriei.

Iulian Roșu și imaginile întipărite pe retină. "Tata era preot de spital, șapte ani am mers în acel loc. Eu mă duceam la Sfânta Maria, stăteam, dar apoi plecam acasă. Dar pe pacienți tot acolo îi regăseam și a doua zi"

Iulian ia loc la masa trecutului. Era doar un ghemotoc când își plimba ochii pe holurile unui spital de pe Bulevardul Ion Mihalache. Revede cu acuratețe parcă și plopii costelivi din fața spitalului, aude și răpăitul ploii din geamuri, dar privirea blândă a tatălui său nu o va uita vreodată.

"Când eram mic, tata era preot de spital, la Sfânta Maria. Mi-am petrecut copilăria pe holurile spitalului pentru că mergeam mult pe la el. Nu era cel mai fericit loc, dar eu eram fericit că-l găsesc pe Dumnezeu. Vrând-nevrând, mai făceam și prostioare pe acolo, eram mic.

Mă sensibiliza suferința pacienților. Eu mă duceam, stăteam, dar apoi plecam acasă. Dar ei tot acolo rămâneau și îi regăseam a doua zi. Ei acolo locuiau. Tata stătea la o măsuță, rar prindea amfiteatrul spitalului. Șapte ani am mers în acel loc", dă timpul înapoi fotbalistul Gloriei Buzău.

• Rolul unui preot de spital. Conform ziarullumina.ro, "totul a început în 1995, când s-a încheiat un protocol între Ministerul Sănătăţii şi Patriarhia Română, prin care tinerii absolvenţi de teologie urmau să fie hirotoniţi pe seama unor unităţi spitaliceşti pentru a asigura asistenţa religioasă atât bolnavilor, cât şi a familiilor acestora, de asemenea pastoraţia ramificându-se şi spre cei care sunt conducători de spital, medici, asistenţi şi tot personalul auxiliar".

Iulian Roșu: "Tata nu putea să vină uneori la meciuri, dar rămânea alături de mine doar prin rugăciunile din biserica în care ținea slujba"

Iulian revede cu ochii minții zilele în care-și urmărea tatăl printre pacienți și cadrele medicale de la Clinica Sfânta Maria. Dar și momentele în care a intrat în vârtejul fotbalului, la Steaua. 

"Nu mi-a lipsit nimic, mama (n.r.- Cristina Roșu) mă lua de la școală, mă ducea la antrenamentele din Ghencea, pe urmă acasă. Luam masa pe unde puteam. Când putea, tata mai venea la meciurile mele, atunci când n-avea slujbă sau când partidele se jucau seara.

Dar, în timp, <<meciul>> lui era în biserică. Pentru că eu aveam meciuri de multe ori în juniorat dimineața, tata nu putea să vină și rămânea alături de mine doar prin rugăciuni",  mai subliniază fotbalistul debutat în Ghencea de Ilie Stan. 

"Decât un popă prost, mai bine un fotbalist bun! Nu știu dacă i-am îndeplinit dorința, dar am încercat să dau tot ce e mai bun"

Firesc, în mintea puștiului cu tată preot i se desfășura, zi de zi, o plasă de întrebări. Pendula între a urca fiecare treaptă a junioratului la Steaua și perspectiva de a călca pe drumul bătătorit de pașii părintelui său.

"Tata mi-a spus la un moment dat: <<Decât un popă prost, mai bine un fotbalist bun>>. Asta mi-a rămas în minte din copilărie. Nu știu dacă i-am îndeplinit dorința, dar am încercat mereu să dau tot ce am mai bun în mine și să mă autodepășesc.

Eu sunt o fire optimistă, nu-mi place să trăiesc din amintiri, să acumulez frustrări", zâmbește la cutie fotbalistul cu selecții la reprezentativele U19 și U17.

L-a bătut gândul retragerii după experiența de la Iași. "Datorită soției mele, Gabriela, mai joc fotbal și în prezent. Am vrut să renunț la fotbal, eram foarte dezamăgit, dar ea m-a susținut neîncetat"

Absolvent de ANEFS, Iulian Roșu a studiat și Teologia. Mai trebuie însă să urmeze un an de Pastorală pentru a putea sluji ca preot. 

Până atunci, fotbalistul care poate juca pe orice post din compartimentul median și-a găsit jumătatea. Soția sa, Gabriela, l-a ajutat să treacă peste o perioadă plină de frământări. 

"Eu sunt un tip optimist și consider că toate lucrurile ți se întâmplă cu un scop în viață. Sunt bine ordonate.

Succesiunea evenimentelor din viața mea, din cariera mea, toate m-au condus să o cunosc pe soția mea, Gabriela. Datorită ei joc fotbal și în prezent. Pentru mine ea e cea mai importantă.

După perioada petrecută la Poli Iași, unde nu am jucat (n.r. - 2018 -2019), am vrut să mă las, să renunț la fotbal, dar ea m-a susținut neîncetat.

Eram foarte dezamăgit, dar soția mea a știut cum să mă sprijine, cum să-mi transmită puterea de a continua", se destăinuie Iulian, pentru Digi Sport. 

Iulian Roșu: "Ilie Stan e un om și un antrenor de mare valoare"

După un sezon în care și-a relansat cariera la Sportul Snagov, Iulian a ajuns din acest sezon din nou sub comanda lui Ilie Stan, omul care-l debutase în Ghencea, într-o formație plină de jucători cu ștaif. De data aceasta, cu fostul tunar din Ghencea s-a intersectat la Gloria Buzău.

"Coach e un om esențial în viața mea. El m-a debutat la Steaua, în campionat, în Europa League, el mă antrenează și acum. E un om și un antrenor de mare valoare.

Mi-a dat mereu încredere, m-a ajutat. Totul se face profesionist la Gloria. Suntem cu banii la zi, ceea ce e un lucru rar în fotbalul românesc de azi, și avem liniște. Liga a doua a crescut foarte mult în acest sezon în comparație cu precedentele".

• Gloria Buzău se situează pe locul 9 în Liga 2, cu 5 puncte după trei etape
• În ultima etapă, Iulian Roșu și colegii săi au învins Universitatea Cluj, scor 2-1, iar runda următoare vor juca în deplasare, cu Farul, sâmbătă de la 11:00
• Lider în Liga 2 e Rapid, cu nouă puncte din trei etape

"Aș vrea să văd cât mai multe baze sportive în România. Ar avea de câștigat toți juniorii"

Iulian Roșu n-a beneficiat în urmă cu aproape 10 ani, pe când debuta la formația roș-albastră, de regula U21 și crede că tinerii pot profita de această lege a fotbalului actual. Apreciază apariția unor stadioane moderne în România, dar și-ar dori, în principal, altceva pentru ca tinerii să beneficieze de un cadru optim pentru a se dezvolta.

"Vedeam recent, la echipa Dinamo Kiev U21 ce fel erau monitorizați jucătorii, ce nivel atinseseră antrenamentele. Erau urmăriți cu dronele la fiecare ședință de pregătire.

Mi se pare mult mai important să se facă baze sportive, centre cum sunt la Mogoșoaia și la Buftea. Ar avea de câștigat foarte mulți tineri, foarte multe echipe", e de părere dublul campion în Liga 1. 

Iulian Roșu a reușit să meargă în paralel și cu fotbalul, dar și cu studiile la Teologie. I-au fost necesare cantități mari de energie, entuaziasm și încredere. 

Când nu a mai avut resurse, a primit putere de Sus, dar și de la oamenii determinanți iviți în viața sa la timpul potrivit.

Citește mâine, 18 septembrie, pe Digi Sport, a doua parte a materialului cu Iulian Roșu

• Cine e cel mai talentat fotbalist lângă care a evoluat
• Cum îi caracterizează pe doi dintre foștii săi adversari, deveniți staruri ale fotbalului mondial 
• Experiența din Germania
• Fotbalistul "energic, nu agresiv"
• Un antrenor de poveste

Etichete: gloria buzau , iulian rosu , iulia roșu teologie , poveste iulian roșu , iulian roșu digisport , preot

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News