Brandul Steaua, de doar 7 ori mai ieftin decât Real Madrid. Cât de reală este această diferenţă 

Fără a pune vreo etichetă sau a stabili cine are dreptate în acest caz, vă propunem o analiză comparativă cu Real Madrid, prima formaţie de fotbal din topul Forbes al celor mai valoroase branduri sportive din lume.

• 1. New York Yankees - baseball - 605 milioane de euro
• 2. Los Angeles Laker - baschet - 476 milioane de euro
• 3. Dallas Cowboys - fotbal american - 454 milioane de euro
• 4. New England Patriots - fotbal american - 425 milioane de euro
• 5. Real Madrid - fotbal - 424 milioane de euro
• 6. Manchester United - fotbal - 408 milioane de euro
• 7. FC Barcelona - fotbal - 400 milioane de euro
• 8. Bayern Munchen - fotbal - 343 milioane de euro
• 9. Los Angeles Dodgers - baseball - 341 milioane de euro
• 10: New York Knicks - baschet - 361 milioane de euro

"Evaluarea brandului Steaua s-a făcut la standardele internaționale 4S pentru activele necorporale. S-au folosit criterii obiective, indicatorii financiari din ultimii ani ai CS Steaua București, precum și cele 17.416 medalii, cupe și campionate câștigate la toate competițiile la care au participat sportivii Stelei, inclusiv performanțele din fotbal, în frunte cu Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei.

Altfel spus, evaluarea a ținut cont și de activitatea echipei de fotbal din perioada în care aceasta a aparținut CS Steaua, adică până în 2004", a spus Talpan pentru Digi Sport, completat de Moise Guran, unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti pe teme economice din România: "E vorba de un potenţial mare comercial pe care îl poţi obţine dacă ai un nume cunoscut în spate. Dacă vinzi covrigi şi pui numele Steaua pe ei, îi vinzi mai bine decât dacă pui Moraru, Guran sau Paraschivescu. Evaluarea e foarte aproape de potenţial".

Cu siguranţă că Steaua are un potenţial de a vinde destul de mare, însă nimeni nu a fructificat de-a lungul timpului multe dintre componentele care ar fi putut fi profitabile. Campaniile de marketing au lipsit aproape cu desăvârşire, iar românii nu au nici forţa financiară şi nici cultura celor din Vest, care achiziţionează suveniruri în mod constant. Ca atare, poate fi puţin greşit să evaluezi ceva în baza unui potenţial neexploatat. În teorie, lucrurile stau aşa cum indică specialiştii în economie, însă realitatea fotbalului autohton pare a fi alta.

Alibiul celorlalte secţii?

Cele 17.416 medalii, cupe și campionate câștigate invocate de Armată conferă notorietate şi forţă, însă cu greu pot fi traduse în termeni economici. În ultimii 10 ani, brandurile care au ţinut să îşi asocieze numele cu alte secţii ale Clubului Sportiv al Armatei (sponsorii) au oferit sume infime. Pentru că interesul privind respectivele sporturi nu era atât de mare în rândul fanilor (de notat că în ultimul an şi jumătate lucrurile s-au mai schimbat, Peluza Sud fiind prezentă mereu la partidele de handbal, baschet sau rugby).

Fără îndoială că echipa de fotbal reprezintă locomotiva brandului şi ar fi fost mai interesant să aflăm care este valoarea mărcii doar din punct de vedere al "sportului rege".

Comparaţie cu Real Madrid

Prima formaţie de fotbal care apare în topul Forbes de mai sus - al valorii brandului - este Real Madrid. Evaluare a fost făcută la 424 de milioane de euro. Vorbim de o formaţie care are în vitrină 10 Cupe/Ligi ale Campionilor şi care are zeci de milioane de suporteri pe fiecare continent.

Cifrele seci spun că valoarea brandului Steaua este, aşadar, de 7,4 ori mai mică decât a Realului. Ca o comparaţie, valoarea lotului echipei de fotbal a roş-albaştrilor este de 23,8 mai mică decât a "galacticilor". În privinţa performanţelor, o confruntare faţă în faţă nu îşi are rostul. Atât din punct de vedere al istoriei, cât şi al rezultatelor obţinute, diferenţele sunt uriaşe.

Ronaldo, "acoperit" într-un an

La finalul deceniului trecut, Real achita o avere - aproape 100 de milioane de euro - pentru aducerea starului lui United pe Bernabeu. Iniţial, mulţi au zis că preţul este unul exagerat, însă aceştia au fost contrazişi în ceva mai mult de un an. Dincolo de cifrele impresionante ale lui Ronaldo, acesta şi-a acoperit investiţia în numărul de tricouri vândute în primele 12 luni.

Cu doar un an înainte de venirea lui CR7 la Madrid, Steaua făcea cel mai scump transfer din isoria sa: Becali plătea 2 milioane de euro pentru Dayro Moreno. În condiţiile unui preţ la vremea respectivă de aproximativ 30 de euro/tricou, roş-albaştrii aveau nevoie de 66000 de tricouri vândute pentru a-i acoperi preţul columbianului. Conform informaţiilor de la vremea respectivă, doar câteva sute de tricouri cu Dayro au fos vândute în primul an al său în Ghencea.

Steaua lui Becali a decis ulterior că investiţia în marketing nu se justifică şi a închis toate magazinele pentru că acestea se aflau pe pierdere. Sigur, a fost o dovadă de neprofesionalism şi un semn clar că patronul actualei campioane a angajat în funcţii cheie oameni fără pregătire. Totuşi, cu greu se poate cuantifica, dacă lucrurile s-ar fi făcut "ca la carte", care ar fi fost profitul Stelei pe acest segment. Iar evaluarea Armatei pare a lua în calcul exact astfel de asemenea presupuneri, care îşi pot găsi sau nu corespondenţă în piaţă.

Fanii români nu au o cultură fotbalistică occidentală şi trebuie să treacă o perioadă destul de mare pentru a fi educaţi în acest sens. Ca atare, potenţialul lor nu poate fi în acest moment exploatat la maximum. Altfel spus, brandul vinde mult mai puţin decât în cazul echipelor mari din Vest.

O altă discuţie care se ridică ţine de acel mult discutat procent de "49%". Jumătate din români ţin cu Steaua spune studiul, însă ce nu se specifică este că o parte foarte importantă din acest procent e reprezentată de simpatizanţi. Oameni care nu sunt dispuşi să investească bani pe vreun produs cu însemnele clubului şi care se identifică în mică măsură cu fanul "adevărat".

Din acest punct de vedere Real - exemplul nostru - are un potenţial "nelimitat". Interesul pentru "galactici" este uriaş atât în Spania - mulţi dintre socios, deşi plătesc anual cotizaţie, nu au garantat un loc în tribună la marile meciuri -, dar şi pe alte continente, unde tricourile şi însemnele cu trupa de pe Bernabeu reprezintă o importantă componentă financiară.

Studiile făcute în România în privinţa brandurilor sportive par să fie ancorate în "buchia cărţii" şi se raportează prea mult la un model ideal, neaplicabil încă la noi.