Tridentul

A venit deja prima pauză competițională. Ne uităm la clasament și parcă nu vedem bine, parcă ne uităm la un clasament de acum 30 de ani. Steaua, Dinamo și CS Universitatea Craiova alcătuiesc podiumul. Sunt cele mai populare echipe, mă feresc să spun iubite, pentru că la noi se cade prea des și prea ușor în cealaltă parte. De mult nu am mai văzut un astfel de podium și ne gândim deja cum ar arăta meciurile din play-off dintre aceste formații, dacă ar reuși să-și păstreze locul din clasament.

Steaua și-a pierdut cel mai bun jucător și a adus alții care să umple golul, însă niciunul de aceeași valoare cu Stanciu. Boldrin ar putea juca pe acea poziție, dar eu îl percep mai degrabă ca pe un număr opt, deoarece ceea ce-i lipsește lui Boldrin este strălucirea execuțiilor. El este un fotbalist care leagă bine jocul la mijlocul terenului, extrem de util, dar și la Astra, cei care străluceau erau un Teixeira, Budescu sau Alibec, de aceea mă îndoiesc că mutarea sa mai sus va avea efectul scontat. Steaua nu are deocamdată o identitate bine structurată a jocului. Folosirea lui Florin Tănase vârf nu pare a fi cea mai bună idee a lui Reghecampf, în timp ce pe benzi, De Amorim, Hamroun sau Popa nu au afișat o formă grozavă. Sunt probleme la postul de atacant, unde Golubovic sau Tudorie nu sunt de nivelul Stelei, dar și la postul de fundaș dreapta, unde Enache are momente de rătăcire profundă. De asemenea, al doilea loc de fundaș central necesită o variantă mai bună, cel puțin pentru Europa. Toșca e bun doar în campionat, iar Mitrea, un jucător refuzat de o echipă de Serie B din Italia, nu cred că e competitiv. În ceea ce privește banca tehnică, Reghecampf ridică și el semne de întrebare. A câștigat campionatul când a avut echipă și nu a avut concurență, iar în sezonul precedent a fost surclasat de Astra în partida directă din play-off, un eșec care i-a mai tăiat puțin din aroganță. Ultimele tentative tactice mi se par a fi sortite eșecului. Despre folosirea lui Tănase ca vârf am spus mai sus, dar să joci cu cei doi laterali, Enache și Momcilovic, în interiorul terenului, e ceva ce nu pot să înțeleg. Cei doi nu au adus niciun plus pentru că nu sunt prea prieteni cu mingea și nici nu au o viziune extraordinară a jocului, să ofere pase în adâncime sau să urce pentru a crea superioritate. Plagiatul e la modă în societatea noastră, dar Guardiola avea la Bayern niște laterali pe nume Lahm, Rafinha sau Alaba. Cu toate aceste carențe și chiar dacă va avea un program aglomerat, Steaua nu poate rata unul dintre primele trei locuri la finalul sezonului regulat.

Dinamo își continuă trendul ascendent din sezonul precedent. Andone a stabilizat deja o formulă de echipă și încearcă omogenizarea acesteia. Punctul forte al dinamoviștilor este ofensiva. Gnohere, Rotariu, Lazăr și Palic sunt fotbaliști care dau dureri de cap apărărilor adverse, însă aici ar putea să apară în curând o mare problemă. Gnohere vrea să plece cu orice preț și nu dorește să-și prelungească înțelegerea, iar în acest moment, el este esențial pentru atacul dinamovist. Cum soluții pe piața internă nu sunt, iar de afară e greu să aduci pe bani puțini, Dinamo s-ar putea trezi cu o mare problemă, iar atacul, din punct forte s-ar transforma într-un punct nevralgic. Echipei lui Ioan Andone i se mai poate reproșa lipsa de consistență pe durata a 90 de minute. Cu Timișoara au fost probleme, cu Mediaș la fel, echipe care în mod normal nu ar trebui să emită pretenții. Andone insistă cu Hanca la mijloc, dar soluția mi se pare mai degrabă o improvizație, locul acestuia fiind în bandă. A venit Nistor, iar cu el la mijloc, Dinamo va arăta mult mai bine. O achiziție excelentă, Nistor fiind un jucător de travaliu, cu ultimă pasă, dar și finalizator din când în când. Defensiva nu este nici ea una sigură, începând cu Brănescu. Acestuia i se pot reproșa câteva ezitări la ieșirile pe centrări sau golul cu Steaua. Nedelcearu întârzie să confirme, iar pe zonele laterale sunt destule probleme. Dinamo nu arată deocamdată ca o echipă care să-și impună jocul pe orice teren și cu orice adversar. Andone nu are la dispoziție o bancă de rezerve de calitate, de multe ori schimbările pe care le face nu aduc ceva în plus. Spre deosebire de predecesorul său, care avea soluții sau era mai inspirat, Andone nu se poate lăuda, deocamdată, cu așa ceva. Ar mai fi și problema suporterilor, care îi cer lui Negoiță să plece și l-au contestat și pe antrenorul principal. Miroase a praf de pușcă în Ștefan cel Mare, până acum doar rezultatul bun cu Steaua și locul din clasament împiedică un protest de o amploare mai mare. Dacă nu va rezolva problema Gnohere și a concurenței pe posturi, Dinamo riscă să nu rămână pe această poziție până la final.

CS Universitatea Craiova poate fi considerată surpriza începutului de sezon. O echipă care termina sezonul precedent cu un antrenor low cost și care renunța la jucătorii cu salarii mari și reducea serios cheltuielile, nu putea fi percepută drept o amenințare. Numirea lui Mulțescu pe banca tehnică a fost însă una dintre cele mai bune mișcări pe care le putea face patronul Rotaru. Adeptul jocului ofensiv cu orice preț, Mulțescu a revigorat echipa și i-a schimbat complet înfățișarea. Craiova este o echipă care vrea să domine, să-și impună jocul indiferent de adversar, iar rezultatele de până acum sunt în concordanță cu această abordare. A pierdut prostește două partide în minutul 93, la Tg. Jiu și Timișoara, iar cu cel puțin două puncte în plus ar fi fost pe primul loc. Este greu, totuși, pentru niște jucători care au evoluat în play-out și care nu au câștigat vreun trofeu în carieră, să joace fiecare meci la victorie. E dificil să-ți păstrezi concentrarea 90 de minute, capitol la care oltenii trebuie să mai lucreze în mod evident. Mulțescu are un lot restrâns din punct de vedere numeric, dar și valoric, de aceea ce trebuie să facă este să nu-și piardă luciditatea și să creeze conflicte inutile. Cred că uneori ar trebui să dea dovadă de mai mult tact, pentru că face multe reproșuri la cald, iar jucătorii, nervoși, reacționează la rândul lor. Trebuie să conștientizeze că toți vor să joace cât mai bine și trag la aceeași căruță, fără alte interese meschine, iar uneori atât pot aceștia să ofere. Postul de fundaș dreapta este problematic la Craiova, deoarece Dumitraș nu se bucură de încrederea antrenorului, acesta improvizând pe acest post la ultimele partide. În rest, cred că există materie primă de calitate, începând cu Vătăjelu, continuând cu Bancu, Băluță, Măzărache, Rocha și, nu în ultimul rând, cu Manea, senzația din partida cu Viitorul. Nu l-am menționat pe Ivan, deoarece cred că așteptările sunt prea mari de la el în momentul de față și mi se pare un fotbalist care a pierdut puțin contactul cu realitatea. Sper ca Ivan să se trezească și să conștientizeze cât mai are de muncit pentru a ajunge o certitudine. Dacă nu se va produce un scurtcircuit între Mulțescu și vestiar, cred că CS Universitatea Craiova va rămâne între primele trei și, cu un stadion nou pe care să joace în play-off și câteva achiziții în iarnă, se va bate chiar la titlu.