Zici că nu-şi doresc titlul! Nici unii, nici alţii!!!

Rămân consecvent. În sensul că susţin până la capăt cauza celui mai puţin vocal antrenor pe care l-a avut Steaua de la Piţurcă încoace. Cu diferenţa că unul, mă refer la Costel Gâlcă, tace din bun simţ, iar celălalt nu vorbea din „rău simţ”...

Cauze pentru care Steaua e unde e

De la ultima postare pe acest blog s-a mai întâmplat şi un dialog cu Gigi Becali, care a confirmat, dacă mai era nevoie, că din momentul despărţirii lui Reghecampf de fotbalul arab s-a produs o implozie la Steaua. Aş pune asta, la mare concurenţă cu conflictul deschis cu fanii, ca principală cauză a pierderii avansului pe care îl avea la un moment dat. Apoi e politica de transferuri (cu plecările din iarnă, cu ignorarea fotbaliştilor cu contract scadent în vară, etc), dar şi implicarea patronului în viaţa echipei. Nu a spus-o direct, dar a admis că se amestecă în deciziile tehnice. Cumva că asta a fost, este şi va fi condiţia pe care a pus-o, o pune şi o va pune oricărui antrenor. Nimeni şi nimic nu-l va convinge să procedeze altfel. În ciuda faptului că evidenţa spune că atunci când a ieşit pe Poarta Albă, echipa avea 7 puncte faţă de ASA...Ar mai fi şi lipsa lui MM Stoica din viaţa echipei sau măcar al unuia care să încerce să îi ţină locul.

Ce ar pierde Gâlcă şi ce ar fi câştigat fotbalul românesc

Am enumerat rapid câteva cauze, de care în niciun caz nu poate fi făcut Costel vinovat. El ar putea fi acuzat că nu a găsit o punte de comunicare cu vestiarul...Dar mie unul nu îmi vine să îl pun la zid că nu a identificat un manelist mai de talent cu care să-şi câştige vestiarul...că nu a oragnizat petreceri cu grătare la...Cornetu, să zicem, ori plimbări cu barca pe Argeş. În jos, sau în sus...Omul ăsta a vrut să impună un alt stil, a venit cu un set de principii, cu o gândire occidentală. A pornit de la premisa asumării profesionalismului. Nu a încercat să impună cu forţa disciplina individuală şi de grup şi nu a folosit supape şi subterfugii de genul celor enumerate mai sus. Plus că nu şi-a delegat soţia să facă team-building cu consoartele. Nu a venit la Steaua să îşi facă fini ori cumetri, ci să antreneze. De asta am zis mereu că poate fi un reper în fotbalul românesc. O linie, o demarcaţie.

În ciuda faptului că e departe de a fi tehnicianul perfect, că mai are mult de acumulat. E primul care o spune. Miza nu era un titlu obţinut prin orice mijloace, cât performanţa de a învinge cu un alt tip de atitudine, de comportament. E clar. Steaua, fotbalul românesc, noi ca oameni din fenomen ori apropiaţi ai fenomenului, fie că ne numim simpli spectatori, jurnalişti, conducători, jucători nu suntem pregătiţi pentru o tipologie de genul pe care o promovează Gâlcă. Nu ştiu cât pierde el dacă nu va triumfa...Ştiu cât am fi câştigat cu toţii dacă am fi încercat să promovăm şi să impunem filosofia asta.

Şi totuşi Steaua?! Din motive de diletantism Maior...

Cu toate acestea, acum, cu trei etape şi un punct avans ASA, înainte de final îmi vine să spun că totuşi Steaua va fi campioană. Tocmai ce mă dădeam consecvent, veţi zice...Eu care acum două-trei etape când Steaua era încă în frunte, spuneam aici (textul din 21 aprilie) că nu e terminat campionatul.

Văd şi aflu ce se întâmplă la Târgu Mureş. Nu am vorbit niciodată cu Maior, nu îl cunosc personal, dar mă scandalizează discursul său, comportamentul, atitudinea sa. Prin tot ceea ce face refuză parcă titlul şi în acelaşi timp le refuză celor ce muncesc etapă de etapă şansa de a intra în istorie.

Restanţe salariale de câteva luni (jucătorii trăiesc din primele oferite de mici investitori din oraş, atraşi alături de echipă), instabilitate la nivelul conducerii tehnice (după unul din puţinele semieşecuri din acest retur, 0-0 la Chiajna, Maior se interesa ce variante de înlocuire a lui Ciobotariu există), incoerenţă la nivel administrativ (Daniel Stanciu a fost împins spre Dinamo în tur, iar acum se încearcă aducerea lui peste capul lui Narcis Răducan, preşedintele în funcţie). În afară de asta, poate cel mai important lucru care mă determină să afirm că Târgu Mureşul nu vrea acest titlu este lipsa oricărei strategii din vară încolo. Mai mult de jumătate din fotbalişti îşi termină contractele şi nu s-au iniţiat discuţii de prelungire a înţelegerilor, după cum nu au fost alcătuite liste de posibile achiziţii, etc. Asta în condiţiile în care este ştiut că ediţia viitoare de campionat începe la 11 iulie, la fel cum tot în plină vară vor debuta şi tururile preliminare ale cupelor europene. Deci lipsa oricărei viziuni, absenţa unei perspective...

În concluzie, din afară se vede că avem de-a face cu două echipe ai căror oameni acţionează împotriva propriului interes. E un meci în care victoria va veni mai degrabă după ce îşi vor învinge adversarii din interior. Ţine de antrenor şi de vestiar, iar aici ASA, la un moment dat în avantaj net, şi-a pierdut motivaţia, dorinţa, entuziasmul. Îmi vine să spun că va fi titlul cel mai puţin dorit din ultimii mulţi ani. Un titlu cu care ori una dintre ele se va încununa, nu pentru că a avut vreun mare merit, ci pentru că cealaltă nu a fost capabilă să facă un minim efort penntru a-l lua.