Visând la Lucescu, Ienei și Iordănescu

Evenimentele din fotbalul nostru se precipită și sunt scăpate de sub control. Nu am să înțeleg vreodată cum un fenomen social atât de mediatizat și cu un rol atât de mare în viața a milioane de români a fost lăsat pe mâna unor oameni care de 20 de ani conduc după propriile interese prin regula glasului ridicat, a pumnului în masă și a șantajului într-un sistem de tip mafiot, în care capii îi au la mână pe toți ceilalți. Ce trebuie să se mai întâmple ca Mircea Sandu să aibă un minim act de curaj și decență și să recunoască faptul că e un manager slab?

Naționala mare condusă de un antrenor (cu dosar) penal la propriu, 2-2 cu Feroe la tineret, umilințe pe linie la juniori, etc. Competiția internă e sub pământ, iar insolvența și falimentul sunt cuvinte folosite tot mai des, în deplin contrast cu afacerile prospere ale celor ce au sugrumat ani la rând fotbalul. Cel mai tare mă deranjează faptul că se comportă de ca și cum noi toți am fi niște proști, iar ipocrizia lor mă determină să am fantezii de puști frustrat, stâlcindu-le fețele celor ce și-au bătut și își bat joc de ceva în care am crezut atâta timp cu o pasiune naivă. Tocmai pentru că urăsc ipocrizia lor, nu am să propăvăduiesc deșănțat modelul străin. UEFA ar trebui să ne mai lase cu rolul de justițiar cu arme neconvenționale pe sub robă, FIFA ar face mai bine să își vadă de Blatteurile lor cu acordarea dreptului de organizare a marilor competiții pe sume pe care pe aici nu știm să le scriem. Indiferent de ce vor decide zilele astea comisiile din Elveția, Steaua și fotbalul românesc vor fi lezate puternic din punct de vedere moral. Ar fi nedrept pentru munca lui Reghecampf și a jucătorilor actuali să plătească ei, la fel cum nu ar fi normal ca patronul care s-a crezut deasupra legilor și regulamentelor să nu fie amendat pentru un tip de comportament, pe care, trebuie să recunoaștem, și-a clădit întregul eșafodaj fotbalistic.

Și ajungem în punctul de maxim al ipocriziei lui Becali. În tentativa de a obține o eliberare de trei luni, avocații au redactat un text incalificabil în care se vorbește despre Steaua 86 și Becali în aceeași propoziție. Cum e viața asta. După ce a umilit constant fostele glorii, după ce aproape că s-a dezis de performanțele din trecut, acum imploră clemență în numele a ceva în care nu a crezut niciodată. Bine, întreaga compunere scrisă pe genunchi de un avocat certat cu limba română e ilară și puerilă, la limita tragicomicului.

Celălalt exemplu, veritabil prototip de falsitate e un fost actual viitor bun prieten al patronului de la Steaua. La cât de abil (pentru a nu folosi un termen neutru) e George Copos în afaceri, numai un nebun își poate închipui că el și armata lui de avocați și consilieri juridici nu au fost capabili să întocmească un plan de reorganizare coerent și viabil. Sunt tot mai mulți cei care vorbesc despre faliment cu premeditare. Se tot văicărește în direct și anunță că va ceda Rapidul gratis, dar în realitate cel/cei care vor veni sunt condamnați să preia datorii inimaginabile. Despre astfel de oameni vorbim. Ar mai fi de adus în discuție axa Borcea-Badea-Negoiță, cu ultimul autoproclamat salvator al unei legende pe care o vrea renăscută. Dar în ce condiții? Cu experimente economice de laborator gândite de unchiul de la ASE, dar cu un discurs în care assetul uman de la Dinu la Dănciulescu este călcat în picioare.
Atunci când vorbim de fotbalul românesc avem cei patru vectori principali de imagine. Steaua, naționala, Dinamo și Rapid. În ordinea asta. Toate aceste simboluri sunt mai mult sau mai puțin muribunde, strivite de lăcomia, incompetența și nepăsarea unora pe mâinile cărora au încăput.
Și veți zice că scriu lucruri deja știute, așezându-le în fraza mai mult sau mai puțin diferite de tot ce s-a scris/spus până acum. Ca să mergem înainte ar trebui făcut ceva și eu unul cred că pentru a ne salva ar trebui să ne întoarcem la tripleta Lucescu, Ienei, Iordănescu. Le-aș da pe mână fotbalul și sunt convins că, ajutați fiind de o echipă managerială în ton cu timpurile și realitățile economico-financiare, ar reuși să ne scoată la liman.