Viitorul nostru comparabil cu viitorul unei campioane europene. Chiar şi la 0-3...

Viitorul a ieşit marţi după-amiază din Youth Liga Campionilor, dar a făcut-o cu capul sus. Chiar şi la 0-3! A fost o înfrângere consfinţită în a doua parte a meciului, cu portughezii profitând de slăbiciunile din defensiva noastră. La pauză fusese un 0-0 pentru Viitorul. Da, tinerii lor sunt un pic mai maturi, mai antrenaţi să îşi valorifice oportunităţile, dar în multe momente am jucat de la egal la egal, ori i-am pus în dificultate. Rămânem cu confirmarea valorii şi a talentului demonstrate de Coman, cu eleganţa lui Dumitrescu, cu vitalitatea lui Măţan ori sclipirile lui Casap.

În prima parte, a lipsit un vârf de bocanc sau a apărut un dribling în plus. Luaţi-o cum vreţi...Pe colina de lângă Porto, Viitorul nostru a fost mai acasă decât viitorul din fotbalul campioanei europene. Vocea implicată şi răguşită a lui Hagi a dominat cochetul stadion al tineretului echipei ce se pregăteşte să joace cu Juventus în Liga Campionilor pentru cei mari. Vocea şi filosofia lui. Cu fotbalul său avântat şi estetic. Casap, Ciobanu şi Dumitrescu au acaparat centrul terenului şi au furnizat mingi utile pentru Cicăldău, Ene şi vedeta Coman. Ultimului i-a lipsit puţin să înscrie în cîteva rânduri. La mijlocul primei părţi, rozul fucsia al tricourilor de deplasare sufocase efecticv echipa gazdă. Lipsa de experienţă ori precipitarea i-au împiedicat pe puştii lui Hagi să îşi înscrie superioritatea şi pe tabelă. Porto a echilibrat un pic pe final, dar a impresionat ritmul, implicarea şi vitalitatea alor noştri. Terminate în „ao” şi puternic nazalizate comentatorii portughezi certificau în cuvinte laudative valoarea jucătorilor „rumeoş”.

Din păcate, repriza a găsit Viitorul cu o viteză în minus faţă de adversar. Mai copleşiţi de miză, mai greoi şi mai puţin concentraţi. Portughezii au profitat şi au făcut ce nu reuşisem noi în primele 45 de minute, au concretizat momentul, marcând prima oară în minutul 54 după o fază banală cu o combinaţie de ezitare-neînţelegere între fundaşul stânga Kilyen şi portarul Tordai. Golul a aşezat lucrurile într-o normalitate invocată de portughezi încă de la început. Şi-au regăsit stăpânirea de sine, liniştea şi au prins din ce în ce mai strâns hăţurile meciului. Hagi şi-a biciuit echipa cu două schimbări ofensive, dar în afara unei lovituri libere telefonate a lui Coman în minutul 62 nu au putut pune cu adevărat în pericol poarta lui Porto. Mai mult, după un corner rezolvat în primă fază de apărarea lui Hagi, golgeterul Rui Pedro a profitat de ieşirea uşor inoportună a lui Tordai şi a marcat simplu cu capul.

Finalul a fost dominat de febrilitatea alor noştri de a reuşi ceva, orice, opus cu serenitatea unei echipe ce îşi recăpătase reperele. Dumitrescu ar fi putut înscrie de la distanţă în minutul 80 şi poate că golul acesta ar fi lăsat rezulatatul mai aproape de realitate per ansamblu din teren. Aşa, au marcat ei în minutul 90 şi au lăsat impresia pentru cei care nu au văzut meciul că diferenţa a fost una enormă. Este motivul pentru care am ţinut neapărat să scriu textul de faţă! (La faza imediat următoare golului de 3-0, Coman a ratat singur cu portarul...)