Steaua și Rapid, destine paralele

Un 25 iunie vâscos ce se scurge alene și incert. În aprilie 2006 facebookul nu reprezenta nici pe departe instrumentul de socializare care ne guvernează azi viețile. Zic de 6 aprilie 2006 și zilele premergătoare returului uefantastic, pentru că îmi amintesc că a fost perioada în care am fost asaltat cu mijloacele specifice de comunicare de atunci de steliști și rapidiști deopotrivă. Câte s-au schimbat în șapte ani...Atunci ardeam cu toții de nerăbdare să aflăm rezultatul direct pe teren al unei duble manșe ce ne umplea de mândrie și emoție, deopotrivă. Acum, într-un 25 iunie plin de semne și simboluri, steliștii și rapidiștii așteaptă să li se hotărască viitorul. Dar nu pe gazon și prin intermediul favoriților, ci în spatele unor uși închise, fie că vorbim de comisii și comitete, fie că ne referim la oameni de afaceri. Aproape toată ziua am interacționat cu rapidiști temători și steliști îngrijorați și am compus un tablou trist-nostalgic al unor microbiști uniți de pasiune, dar separați de opțiuni. Niște oameni care efectiv nu înțeleg ce li se întâmplă și care nu știu cum să gestioneze un soi de emoție nefirească. „Știm să tremurăm pentru un șut pe lângă, pentru o gafă de ultim apărător, pentru o bară, pentru o decizie stupidă a unui arbitru, dar habar nu avem cum să ne comportăm când așteptăm un verdict cumva nedefinit și indefinibil”. Cam așa sună în câteva cuvinte frustrarea stelisto-rapidistă.

Rapid încearcă trufaș să își ignore incertitudinea și să sfideze necunoscutul și vrea să serbeze cei 90 de ani de existență. S-au mobilizat pe siteuri de socializare dându-și întâlnire la bătrânul stadion pentru a încerca să se convingă și să îi convingă pe ceilalți că Rapidul lor nu moare. Destinul lor va fi hotărât mai degrabă pe axa Copos-Cristescu și trecerea timpului nu face decât să ridice semne de întrebare, nicidecum să le risipească pe cele inițiale.

Steliștii sunt și ei lipiți de ecranele computerelor, apăsând obsedant tasta F5, cu speranța descoperirii unui mesaj izbăvitor, venit dinspre judecătorii destinului lor de la UEFA. Cât de departe de strălucirea opulentă din urmă cu câțiva ani sunt și proprietarii de branduri cu mare priză la public. Hăituitul Copos se ascunde oameni și vrea să fie un anonim – bogat, dar anonim- care să nu fie întrebat despre cei 90 de ani ai „farmecului vieții”. Un farmec al vieții muribund după ultimele acte manageriale la limita dintre sinucidere și omucidere. Închis, altădată vocalulul patron al roș-albaștrilor își aniversează trist şi într-o liniște nefirească 55 de ani de viață. Fie că e vorba de cereri de eliberare pe 24 de ore sau pe 3 luni, autoritățile resping insensibile demersurile celui din cauza căruia Steaua așteaptă în acest 25 de iunie verdictul unui for european insensibil la conexiunile noastre simbolice.
Iată cum iar rapidiștii și steliștii sunt aduși iar de destin să sufere în același timp, chiar dacă pentru cauze total diferite.

Ce vreau eu să transmit prin aceste serii de constatări e că și unora și celorlalți le-ar putea fi mai bine dacă nu ar încerca în primul rând să își canalizeze energia negativă împotriva rivalelor, în loc să încerce soluții constructive pentru salvarea a ce a mai rămas din spiritul fiecăreia din ele. Nu de alta, dar o prăbușire braț la braț nu ar folosi nimănui. Nici măcar dinamoviștilor.