Sportul azi! Aniversând la trecut şi comemorând la viitor

40 de ani de la Montreal. 30 de ani de la Sevilla. 20 de ani de la Olimpiada de la Atlanta. 10 ani de la sfertul UEFAntastic. Aniversăm trecutul şi comemorăm viitorul.

În 1976 Nadia încânta mapamondul, acum la Rio nu mai mergem cu echipa de gimnastică la cea mai importantă competiţie. Steliştii care aduceau cel mai important trofeu intercluburi în ţară sunt acum divizaţi şi eroii de atunci nu ştiu când, unde şi dacă vor sărbători. Cu toţii împreună, zic. Să ne gândim la repetarea acestui succes e SF. Mai degrabă am spune că vom fi primii care vor coloniza Marte. De la Atlanta aduceam 20 de medalii. Pe vremea aia, atletismul, boxul, halterele erau sporturi care făceau performanţă. De Steaua şi Rapid bătându-se pentru semifinalele Cupei UEFA în anul în care nu am avut echuipe decât în tururi preliminare ce să mai vorbim?!

Ne lamentăm la prezent din cauza nepăsării, a inconştienţei, a lipsei de strategie şi viziune a celor care au guvernat sportul şi nu numai sportul. Fără infrastructură, fără condiţii minime am ajuns într-un punct pe care va fi foarte dificil să-l depăşim. Nu e o noutate ce spun, ştiu, dar situaţia devine una alarmantă şi e un pericol iminent de moarte a tot ce înseamnă performanţă sportivă în România. Şi resuscitarea acestei bucăţi teribile de cotidian ar trebui să devină prioritate naţională.

Pentru ca generaţiile viitoare să aibă ce sărbători cineva trebuie să oprească haosul. Azi. De fapt ieri! Altfel totul se va dărâma aşa cum cad pe noi Arenele BNR, cum s-a prăbuşit înainte de a fi demarat proiectul unei noi Polivalente. E atât de grav totul că nici ISU nu ne mai poate salva. Nu că ar fi făcut asta vreodată.