Şmecherică vs Penibirilă

Mda. Văzând, de fapt citind, dialogul grotesc de la distanţă dintre Chirilă şi Şumudică, mai că îţi vine să-i înţelegi pe cei de la Ceahlăul care schimbă Marin Barbu cu Florin Marin. Şi asta în condiţiile în care Viorel Hizo îi refuză constant...Stop! Asta nici de glumă nu e bună.

Aşa cum râca asta puerilă dintre doi tehnicieni care se vor reprezentanţi ai unui nou val ajuns la maturitate (Ha, bună şi asta cu maturitatea...) ar trebui să constituie un subiect serios. Vorbim despre o breaslă, ai căror reprezentanţi izbucnesc din când în când public şi se plâng de condiţii, de lipsă de protecţie, de o relaţie de inferioritate faţă de patroni, mai ales din cauza faptului că nu există paragrafe în regulament care să le confere o siguranţă în exercitarea profesiei şi alte bla-blauri...

Câte unul se mai trezeşte să invoce chiar şi nevoia unui sindicat, altul atacă voalat sau nu vârful piramidei şi pe şefii Şcolii de Antrenori care nu au făcut cât şi ce trebuia să facă. Şi tot aşa. Dar realitatea ni se înfăţişează nudă în dialogul ăsta inconsistent, cu argumente subiective şi copilăreşti cu comparaţii stupide gen „Roşu peste Iniesta”, ori miştouri ieftine. Nu există respect, coerenţă, prestanţă. Cum să te impui în faţa jucătorilor şi să le pretinzi responsabilitate când tu promovezi un tip de discurs şmecheresc şi penibil?! De-a lungul timpului am asistat la fel şi fel de rivalităţi între diverşi tehnicieni.

Până la urmă e o meserie în care adversitatea, dorinţa de a-ţi fi recunoscute abilităţile, metodele, meritele reprezintă condiţii de bază. Dar totuşi disputele Dinu-Lucescu senior, Rednic-Lucescu junior şi care or mai fi fost pe la noi, plus Mourinho-restul lumii erau în numele a ceva demonstrat de-a lungul carierei. Ceea ce nu e cazul nici la Şumudică şi nici la Capello, pardon Chirilă. Cu atât mai caraghioasă pare scena cu cât disputa e, nici mai mult nici mai puţin, decât în numele Concordiei...Chiajna.