S-a terminat cu o etapă înainte! Cu un mare regret şi o imensă satisfacţie

Ha. Risc să-mi devină simpatic Becali. Şi mă refer acum exclusiv la faptul că a rezistat presiunilor de a-l schimba pe Gâlcă. Asta în condiţiile în care, spune patronul Stelei, tehnicieni cu titluri, principii şi pretenţii erau cu degetele pe sus pentru a fi numiţi, asemeni eleviilor în gimnaziu când ştiu răspunsul la o întrebare banală: „Tovăraşaaa...Io, io...”, „Ba io..”. Altă imagine mai plastică nu mi-a venit!

Altfel, îmi vine să zic că Liga 1 mai are o singură necunoscută. Cine pică dintre Braşov şi Gaz Metan, echipe care se întâlnesc în meci direct. Mi-e greu să cred că nu va reuşi Concordia rezultatul necesar cu Petrolul pentru a rămâne în Liga 1.

La titlu, ecuaţia e simplă. Steaua depinde de ea însăşi. Iaşiul are indisponibili, roş-albaştrii au reţeta pentru a veni din Moldova cu titlul...Sunt toate premisele pentru încă o încoronare acolo. Şi poate că e mai bine pentru ei, întrucât biletele se vând într-un ritm ce aminteşte de vremurile bune, iar cei ce vor veni la meci, chiar dacă moldoveni, vor veni pentru Steaua. Plus că Napoli nu-i Şumudică şi nici Iaşul Astra...

Şi ca să închei o postare despre un campionat terminat totuşi cu o etapă înainte de final, nu am cum să nu mă refer în câteva cuvinte la Rapid. Că tot vorbeam de riscuri. Unele asumate. La cât de mulţi m-au făcut ba stelist, ba dinamovist, ba rapidist, ce mai contează?! Da, îmi pare rău că Rapid a retrogradat. Nu, nu cred că e de vină Radu Petrescu, arbitrii, Liga. De vină e managementul din tur, o cauză ar putea fi reprezentată de aducerea lui Pustai, ori la fel de bine de menţinerea lui la un moment dat, când devenise evidentă incompatibilitatea. E mult de discutat. Cert e că, şi am pretenţia proprietăţii termenilor, Liga 1 va fi mai săracă, mai anostă, mai puţin efervescentă fără Rapid. Se pierde patima aceea dusă la extrem, o doză de nebunie frumoasă şi tot ceea ce face atât de special spiritul Giuleştiului. Care spirit al Giuleştiului va fi infinit mai sărac fără omul care l-a presonificat în ultimii aproape 20 de ani. Daniel Pancu a fost pentru Rapid ce a fost Totti pentru Roma, Xavi pentru Barca şi Gerrard pentru Liverpool, asta ca să vorbim numai despre simboluri retrase pe acest final de sezon. Pentru a fi „politically correct”, nu o să lipsească nimănui manifestările extreme, suburbane şi degradante ale grupului de teribilişti grobieni care în loc să încurajeze, scuipă şi care sunt „cazaţi” deasupra băncilor tehnice în Giuleşti. Ar fi un bun prilej pentru conducerea viitoare a Rapidului să înceapă prin asanarea şi salubrizarea acelui spaţiu!

Viaţa însă, ca şi fotbalul, merg înainte. Cu sau fără o echipă, un fotbalist, ori un antrenor. Eu unul, aşa cum am mai mărturisit, mă bucur pentru ceea ce este pe cale să se întâmple la vârf. Pentru victoria iminentă a unuia care a promovat, a încurajat şi a personificat bunul-simţ uman şi poate profesional, normalitatea şi decenţa. E la modă sintagma campioană morală...Anul acesta avem un campion moral mai clar şi mai meritoriu ca oricând, iar numele lui este Costel Gâlcă.