Regretându-l pe Miriuţă!

Miriuţă mi-a plăcut mult din momentul în care a venit în fotbalul românesc. Şi pentru cei care au uitat, trebuie spus că el a fost adus la Ceahlăul de Vicenţiu Iorgulescu, fost preşedinte al moldovenilor, într-un moment în care „şcoala germană”, reprezentată de Laurenţiu Reghecampf, începuse să impresioneze. Cu stilul său direct, prin felul său deschis de a fi a cucerit vestiarul moldovenilor şi ulterior pe cel al clujenilor. S-a remarcat fără a-şi propune neapărat asta cu declaraţiile sale oneste şi la obiect, pline de miez şi deloc cosmetizate.

S-a impus de la început, adaptându-şi metodele într-un fotbal din ce în ce mai limitat ca resurse şi condiţii. Genul care nu se lamentează, ci care îşi suflecă mânecile şi se apucă de treabă. Nu şi-a căutat alibiuri, nu s-a ascuns în spatele lipsurilor de tot felul. A stabilit un raport corect de lucru cu jucătorul. A câştigat vestiarul printr-o apropiere firească, dar în condiţii de respect reciproc. Nu a ezitat să fie combativ şi în discurs, să îşi apere grupul chiar şi cu preţul dinamitării relaţiei cu conducătorii. E firesc să te întrebi: dacă Vasile Miriuţă a dus echipa pe locul doi în condiţii imposibile, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut un minim al decenţei la dispoziţie, din punct de vedere a ceea ce e normal să fie la un club profesionist de fotbal?

Nu numai CFR Cluj pierde prin plecarea lui Miriuţă. Întreg fotbalul românesc va ajunge să regrete că scapă din mână un prototip de tehnician. Un om care fie şi numai prin ceea ce este el, poate schimba mentalităţi şi poate atrage modificări fundamentale într-un sistem înţelenit. Ne luăm prea uşor la revedere de la un vector de performanţă, de la un reper. Alt argument pentru că scriu ceea ce scriu, în afara a ceea ce a realizat în Gruia, ar fi acela că a transformat Piatra Neamţul din „Kosovo” într-o zonă liberă pentru un fotbal estetic. Şi inerţia aceea ţine până azi, şi în condiţiile în care după el au fost pe acolo Marin „Magiun” Barbu şi Florin „Flocea” Marin.

Vasile Miriuţă a fost antrenorul care a ştiut cum să antreneze mentalul elevilor săi, care a adus o prospeţime a ideilor, care a motivat ca nimeni altul, care a redat plăcerea pentru joc şi care a tonifiat vestiarul. Oamenii care pot schimba, pe termen scurt, percepţii sunt rari şi când îi ai trebuie să îi păstrezi. Cu orice preţ!