Reacţiile pe care ni le stârneşte Simona

Gestul lui Darren Cahill spune totul. L-aţi văzut şi îl puteţi vedea încă pe digisport.ro. Momentul acela când are o expresie admirativă. Surprins şi spunând parcă din priviri: „Mamă, ce poate să facă fata asta!”. Lângă el, doamna Halep însăşi, cu o lucire de mândrie în ochi. E cadrul "sfertului" cu Karolina Pliskova şi al zilei la Australian Open, care vine după punctul meciului, pentru că totul se întâmpla în momentul în care soarta primului set nu era decisă.

După returul ăla imposibil în lung de linie, terenul şi partida s-a înclinat, cu Pliskova plimbată şi înghesuită în colţuri de teren. Pusă, practic, la zid. Şi dacă vi se pare că abuzăm noi de epitete, australienii i-au spus chiar aşa „The wall”. Adică Zidul. Asta după ce tot ei au schimbat poza de profil a turneului după punerea în teren a filmului „Gladiatorul”, în registru tenisistic, în noaptea de vis. Cu Davis.

Dincolo de joc. De lovituri. De procentaje. De tactică. De stare de spirit. De rezistenţă. De gleznă ignorată. De al doilea serviciu îmbunătăţit. E despre ruperea oricăror limite din ceea ce numim generic zonă de confort. Practic, în acest început de an Simona e într-un soi de imponderabilitate, fără bariere de spaţiu şi timp. Pluteşte pe teren, îşi survolează adversarele. Tenisul său e încântător în complexitatea lui şi are accente extraterestre.

Iar reacţiile pe care le stârneşte... Acum dau din casă. Meciul cu Pliskova l-am văzut într-o cameră - în care am fost izolat de somnul prelungit al copiilor în ziua liberă a micii Unirii - în care în faţa mea era o oglindă. Am trecut peste superstiţiile de microbist cu locul care nu se schimbă, etc, etc ştiu că ştiţi despre ce vorbesc. Ideea e că mi-am văzut manifestările. Încercaţi experimentul. Merită!

Şi vorbim despre un meci teoretic simplu. Normal, eu nu sunt relevant în ecuaţia asta. Dar Cahill? Un om care nu clipeşte, un antrenor care îşi maschează trăirile şi care nu tresare. Compatrioţii săi australienii l-au căutat în permanenţă cu camera şi sunt convins că sunt uimiţi să îl vadă atât de... uman. Un sfinx care ţopăie. Ca un cangur. Dându-şi la propriu pumni în cap, scoţându-şi nervos ochelarii de pokerist, ori aşezându-i la loc fără să îşi dea seama.

Simona Halep şi-a transformat antrenorul în egală măsură în care ea s-a lăsat modelată de Darren Cahill. Iar semifinala asta cu Kerber trebuie privită şi în cheia unei confruntări între fostul şi actualul antrenor al româncei. Fissette şi Cahill. Ne dorim un zâmbet larg şi necenzurat al australianului la finalul semifinalei ...