Raul Rusescu şi răul Argăseală
02.12.2014, 15:52Vestea etapei a fost în mod indiscutabil revenirea pe teren a lui Raul Rusescu. Asta nu poate decât să bucure, indiferent că eşti sau nu susţinător al Stelei. În spatele acestei reveniri se ascunde şi o altă nuanţă, pe care îmi propun să o punctez în rândurile ce urmează.
Am fost printre cei care l-au compătimit pe Raul şi am înfierat categoric gestul agresorului său. Ba, la un moment dat, în focul discuţiilor din studiou, i-am făcut chiar un proces de intenţie fotbalistului târgu-Mureşan. După emisiune am stat eu cu mine şi mă întrebam chiar dacă nu am fost prea dur. Influenţat de pledoaria celor din Ghencea, mai ales de lamentările lui Argăseală, m-am surprins departe rău de tot ceea ce ar trebui să fie echidistanţă. Am fost victima unei expuneri lacrimogene şi cumva populiste a situaţiei. Şi nu e prima oară când Argăseală îşi construieşte astfel pledoaria. (vezi cazul Bricheta şi multe alte speţe în care oficialul stelist a încercat şi, din păcate, reuşit, să plieze legea care ar trebui să fie aceeaşi pentru toţi pe valul de popularitate de care se bucură echipa pe care o reprezintă în ochii microbiştilor).
Veţi spune că îşi apără clubul, interesul şi aşa mai departe. Acest argument se poate susţine până la un punct. Vorbim totuşi despre un om care până la urmă este reprezentantul cluburilor de Liga I în Comitetul Executiv. Comportamentul său, probitatea, discursul trebuie să se ridice la un anumit standard, să păstreze un echilibru. Măcar să încerce să prezinte situaţia cât mai apropiat de realitate. Cu discursul acela panicard... Cu cariera, chiar viaţa periclitată, etc nu ştiu cât bine a făcut Stelei, jucătorului. Mulţi îl vedeam pe Rusescu revenind pe teren cel mai devreme la începutul returului, adică după jumătatea lui februarie 2015. A obţinut o victorie de etapă la Comisii şi oprobriul pentru Mureşan. Prin reintrarea lui Rusescu după fix 37 de zile de la accidentare el, Argăseală s-a discreditat!
Referitor la evenimentul în sine, revenirea lui Raul trebuie, cum spuneam, salutată. Pare să fi depăşit un moment de cumpănă şi nu putem decât să-i urăm să revină la forma pe care o arăta înaintea acelei accidentări urâte. E important că el a strâns din dinţi şi e de apreciat că nu s-a lăsat copleşit de corul de bocitoare care ţeseau scenarii care mai de care mai negre. A arătat voinţă, determinare, dorinţă de a se ridica, de a juca, de a reuşi chiar şi în ciuda celor mai pesimiste prognoze.
Aş putea spune că în toată această perioadă a arătat şi o decenţă caracteristică învingătorilor. Şi-a trăit clipele de suferinţă departe de ochii celorlalţi, s-a încărcat cu energia celor dragi şi a revenit surprinzător. Aş sublinia naturaleţea cu care s-a comportat, referirea distant-dezamăgită la adresa celui care a produs nefericitul incident. În general, ceea ce a făcut Rusescu în practică a fost în totală disonanţă cu teoria lui Argăseală.