Rapid fără suflet curat pentru baraj?!

În momentul în care m-am apucat să scriu acest articol, am dat peste fișierul cu textele pe care le scriu și am găsit un material salvat “subiect baraj”.

Nu știu cum să fac referire la faptul că digisport.ro a fost încă din 27 iunie foarte aproape de acest deznodământ, anunțat sâmbătă 6 iulie, fără să sune a laudă de sine. Îmi amintesc că atunci de la colegi jurnaliști și până la Mitică Dragomir, am fost certat pentru varianta asta fantezistă a meciului de baraj. „Exclus” a devenit în câteva zile „soluția-salvatoare”. Ideea e că, după atâția ani oamenii și obiceiurile din fotbalul românesc au ajuns să fie carte deschisă pentru oricine are răbdare să îi studieze. Rapid-Chiajna este meciul scos de nicăieri și el va decide ultima participanta în sezonul viitor de Liga I. E inutil să discutăm prea mult pe tema bazei regulamentare și a altor considerente ce au făcut posibil un astfel de meci.

În timpul trecut de la acest anunț oficial, mi-a atras atenția un comunicat al facțiunii „libere și necenzurate” a galeriei rapidiste. Pentru a rezuma trebuie spus că semnatarii scrisorii deschise (nu se știe cât de reprezentativi, raportat la numărul total al rapidiștilor) susțin că echipa lor  nu trebuie să se prezinte la meciul de baraj în numele unei scandări în care se vorbește de „sufletul curat” al Rapidului. Sună frumos, dar mi se pare că are și un iz ipocrit-comercial.

Cred că momentul delimitării față de „evoluția” spiritului vișiniu în ritm cu obiceiurile fotbalului a trecut în vara lui 1995, atunci când la finala Cupei cu Petrolul “Rapidul nostru” nu a mai fost atât de „furat”. Din contră, chiar! Sau în campania pentru al doilea titlu de campion al lor când destui au vorbit despre valize, coopoerative și câte și mai câte. Să fim serioși! Un titlu se câștigă în egală măsură pe teren și în culise. Vorbim de organizare, de influență și nu în ultimul rând de metode neconvenționale. Restul sunt povești.

Mi se pare o perspectivă superficială, aceasta a suporterilor. Din punctul de vedere a lui Rada și a jucătorilor pe care el i-a antrenat - și sportiv au reușit să se salveze eroic și miraculos în condiții imposibile - nu e oare nedrept să le ceri să nu lupte până la capăt pentru a obține performanța sportivă pe teren?! Adică, unul ca Pancu, Dică ori Vasile Nicolae nu numai că sunt neplătiți, abandonați de vechiul patronat și tratați incalificabil pentru condiția de om care își respectă profesia, nu neapărat de fotbalist, dar prin comunicatul acesta sunt prin deviere acuzați de trădare, dacă se vor prezenta sâmbătă pe teren.

Există o problemă de identitate, dar ea nu este doar a rapidiștilor, așa cum nu e a steliștilor, dinamoviștilor sau a oricărei entități de fani. E una la nivel macro și aparține întregului fotbal românesc. Mesajul corect și cu adevărat radical ar fi fost “decât părtași și participanți în competiții organizate de cei care au făcut harcea-parcea legi, regulamente și ierarhii, mai bine să nu mai existăm!”. Ar fi un alt registru, o altă cheie și o altă interpretare, dar nu știu dacă o capitulare ar rezolva problema fotbalului românesc. Pe cea a Rapidului ar rezolva-o definitiv și irevocabil!