Puiu, targa şi calificarea

Prin „targă”, Iordănescu vrea să spună „caz de targă”, expresie ce în argoul fotbalistic s-ar traduce printr-o evoluţie foarte slabă...A fost o caracaterizare făcută lui Alibec, referindu-se la ultima prestaţia a jucătorului ajuns totuşi la naţională. Bine, pentru a mai îndulci un pic amarul lui Denis, selecţionerul şi-a amintit că şi el a fost prin anii 80 „targă” la un meci cu ungurii: „Am ratat din şase metri”, ceea ce fireşte nu doreşte niciunuia dintre elevii săi.

Practic, cam toată conferinţa de presă a selecţionerului dinaintea dublei cu Ungaria şi Grecia a cam fost despre cum el şi staff-ul său „trag targa pe uscat”...Da, suntem într-un moment greu, suntem cam strâmtoraţi şi nu prea ştim cum o să o scoatem la capăt. După ce a enumerat o serie de probleme obiective şi subiective, Generalul şi-a dres glasul şi a spus răspicat că nu mergem la Budapesta „la ciupeală” şi că promite să jucăm fotbal!
Adevărul că ne-a cam luat valul cu preliminariile astea şi le-am crezut prea simple şi prea rezolvate. Ca să nu rămânem în sau fără aer pentru ultimele confruntări ale toamnei, avem nevoie de 4 puncte în dubla asta. Ideal ar fi 6, dar condiţiile sunt cu totul şi cu totul speciale.

Chiar dacă plin de lamentări, discursul lui Iordănescu e cât se poate de realist. Liga 1 e una a insolvenţei, iar fotbaliştii care sunt pe afară nu mai pun pe primul plan să joace, ci să aibă un contract semnat. „În trecut aveam titulari la echipe mari, acum ne bucurăm dacă găsim câte un tricolor pe banca de rezerve a unei echipe mici!”...Cam asta a spus antrenorul care conducea naţionala şi la mijlocul anilor 90, când preliminariile nu erau decât formalitate pentru noi...Nu sută la sută cu cuvintele astea, dar asta e ideea.

Mai sunt 12 puncte puse în joc pentru fiecare dintre cele trei echipe care se bat pentru primele locuri calificante. Cu confruntări directe, cu celebrul joc al indirectelor.

Dincolo de ce spunea, mi-a plăcut starea de spirit a lui Iordănescu. Ceva din atitudinea, din tonul, din gesturile sale m-au făcut pe mine unul să cred că are lucrurile sub control. Avea sclipirea aia de vulpoi bătrân plus ironiile şi autoironiile de şugubăţ versat. Cred că le-a găsit punctul sensibil şi ungurilor şi grecilor. Mai rămâne să-i facă pe Raţ şi ceilalţi să îi ducă planul la îndeplinire. Nu că ar fi uşor, dar ceva îmi spune că la finele acestei săptămâni atât de importante vom fi bine şi tărgile nu vor fi în tabăra noastră. Cel puţin asta vreau să se întâmple.