Precedentul Valencia

Profităm de zilele în care putem scrie la prezent despre echipele românești în actuala ediție a cupelor europene și ne referim la returul pe care Steaua și CFR îl încep de la 0-2, cu adversari în fața cărora oricum porneam ca outsideri.

La cum joacă Ajaxul de la mijloc în sus mă tem pentru Steaua dacă amenințările de joc ultra ofensiv vor fi puse în practică. De Boer nu se vede cu sacii în căruță și a preferat să își menajeze trei dintre titulari în partida de campionat din week-end, așa că în returul de pe Național Arena va fi teribil de greu. Pe de altă parte, e clar că steliștii nu mai au nimic de pierdut și că în perspectiva reluării sezonului intern, e de preferat ca, dacă tot e să rateze calificarea, să o facă jucând fotbal. Asta pentru a readuce moralul și spiritul la cotele din sezonul toamnă-iarnă.

Spre deosebire de Ajax care vine la București cu motoarele turate la maxim, un singur egal în ultimele opt meciuri, restul fiind victorii, Inter e rănită. A pierdut la Florența, 1-4, cu un scor de care au și nevoie ceferiștii joi și sunt cu gândul mai mult la „derby de la Madonnina”, duminică Cristi Chivu și ai lui urmând să fie gazdele Milanului. Practic, Stramaccioni își joacă în numai patru zile viitorul pe banca nerazzurilor.

Să fim sinceri, orice răsturnare de situație, pe Arena Națională ori în Gruia am asocia-o cu un veritabil miracol. Și pentru asta nu avem cum să nu ne întoarcem în urmă cu fix 8 ani, atunci când în februarie 2005 Steaua lui Zenga răsturna un 2-0 pentru Valencia, deținătoarea de atunci a Cupei UEFA. „Imediat după meciul pierdut la Valencia am făcut o terapie cu toată lumea și le-am spus că avem forța să ne calificăm. Am simțit că putem face asta și am fost cât se poate de convingător. Toți, de la Gigi până la ultimul jucător, se uitau la mine ca la un nebun, dar până la urmă am avut dreptate”, îi place lui Walter să își amintească despre acel meci. Pentru a repeta isprava, clujenii ori steliștii trebuie să aibă pe cineva care să creadă cu atâta tărie în calificare încât să îi molipsească și pe ceilalți.

Eu nu văd azi un Zenga de la București și până la Cluj, dar tare mi-ar plăcea să avem o surpriză și să mai trăim o ispravă la care să ne raportăm ani buni de-acum încolo.