Numai Reghe nu-i de ajuns

Cea mai mare greşeală pe care ar putea-o face Reghecampf acum, ar fi aceea să creadă că el poate face minuni. Până la urmă, trecutul apropiat i-a, şi ne-a, deovedit că depinde ca oricare alt antrenor de context, conjunctură ori şansă. Experienţele Al-Hillal ori Litex sunt din punctul meu de vedere prea scurte şi, deci, cumva irelevante. Nu au fost în niciun caz reuşitele răsunătoare, mai ales în ceea ce priveşte aventura arabă, pe măsură PR-ului cu care plecase de la Steaua, aşa cum nu le-aş spune nici eşecuri. Mai degrabă două încercări, care îmi închipui că l-au făcut să înţeleagă faptul că locul lui e acasă. Şi cam atât cu trecutul.

De fapt, ar mai fi o idee. Mi se pare extrem de interesantă situaţia în care lasă Litexul. Pleacă fix înaintea a trei întâlniri extrem de importante. Practic, e ca şi cum Hagi (făcând abstracţie acum de stautul său de patron) ar lăsa Viitorul, înaintea unui meci cu Pandurii şi a unei duble întâlniri cu Astra. Fosta, de-acum, echipă a lui Reghe ocupă locul 3, la două puncte în spatele celor de la Lodugorets şi Levski Sofia. Pe 5 decembrie ar fi avut meci în campionat cu formaţia lui Moţi şi Keşeru, pe 8 şi pe 12 cu Levski, mai întâi în Cupa Bulgariei şi apoi în campionat. Ori, plecarea sa intempestivă vorbeşte de la sine despre cât de mult şi-a dorit să revină Reghecampf la Steaua.

Şi acum despre prezent. Pentru a reuşi, Reghe are nevoie, în primul rând, de tot ceea ce n-a avut parte Rădoi. Şi asta independent de meseria de antrenor în sine, de calitatea aceasta pe care ţi-o dă o diplomă. Fie ea de bac sau pro.... Are nevoie de o bază. Şi e sensul cât se poate de propriu al cuvântului. Un loc unde echipa să se poată pregăti, un teren, pe cât posibil acelaşi, pe care să îşi joace meciurile de acasă, o tribună care să îl susţină, un manager care să îi ia lui din presiune şi eventual să o pună pe adversari, pe arbitrii etc şi, poate cel mai important, de un lot de jucători valoros, puternic şi omogen. Toate acestea şi multe altele (disponibilitatea în a investi plus entuziasmul şi comportamentul belicos al patronului, de exemplu) le-a avut din plin Reghecampf în primul mandat.

Pentru că deja s-au aprins luminiţele şi Moş Niculae e la doi paşi, merge comparaţia. Doar Reghe la Steaua, acum, e ca şi cum l-ai chema pe Moş Crăciun şi i-ai spune „Adu bucurie!”, dar fără să ai brad, fără să-i dai sania, fără Rudolph şi toţi renii ăia de poveste, fără cadouri şi chiar fără copii care să aştepte ceva....

Îmi închipui că e conştient de asta, că şi-a calculat cumva paşii şi că nu dorinţa de a reveni cu orice preţ a fost principalul resort al deciziei sale, anunţate la câteva minute după finalul jocului cu ASA de patron. Şi că veni vorba. S-a văzut urât că anunţul schimbării staffului s-a suprapus aproape peste discursul calm şi optimist a lui Dică, antrenorul de o etapă care vorbea despre planuri pe termen mediu şi scurt. Mă rog. Amănunte...

Altfel, capacitatea de a motiva, puterea de a mobiliza, experienţa, net superioară lui Mirel ori Dică, ştiinţa de a organiza jocul sunt calităţi pe care Laurenţiu Reghecampf le-a probat din plin. Sunt teribil de curios dacă o să îi iasă şi de data aceasta şi, sincer vorbind abia aştept dubla confruntare cu Viitorul şi Hagi de la mijlocul lunii. Cât de mult s-au schimbat datele problemei faţă de meciul acela direct din Ghencea, la finele căruia Reghe vorbea despre despărţire!!! Ca să nu mai zic că eventualele dueluri cu Şumudică din play-off-ul pentru care Steaua încă tremură vor fi şi mai interesante. Un lucru e cert. Prin revenirea lui Reghecampf, nu trebuie ignorat nici stafful său cu deja legendarul Tomy Neubert, fotbalul şi competiţia câştigă mult. Şi Steaua câştigă, pentru că, să fim serioşi, mai jos de atât nu a fost decât atunci când a ridicat-o tot el în precedentul mandat. Deşi acum parcă e mai jos decât atunci...