Ne calificăm la Mondiale...

Pentru că selecționerul nostru se teme de ei și al lor se bucură că au căzut cu noi...Pentru că ne-am trezit cu o calificare nesperată la acest baraj și nu-l vom rata pentru nimic în lume...Pentru că jucăm returul la București...Pentru că a trecut prea mult timp de când nu am mai fost la un Mondial...Pentru că suntem una din puținele selecționate europene care obține în ultimii ani rezultate cu tactica pe care au consacrat-o greciii...Pentru că au foarte mulți jucători trecuți de 30 de ani, aflați pe final de carieră și cumva obișnuiți cu turenee finale de campionatl mondial și european...Pentru că majoritatea fotbaliștilor pe care îi au vin din competiția internă, una afectată de o criză financiară, resimțită în Grecia mai mult ca oriunde în Europa...Pentru că nu au mai pierdut de șase meciuri oficiale și e timpul să o facă...Pentru că Grecia nu ne-a învins niciodată în meciuri oficiale...

...Pentru că la Mondialul din 70 și la Mondialul din 90 ne-am confruntat cu ei în grupele preliminare și de fiecare dată noi am mers la turnee finale și ei nu (pe atunci nu erau jocuri de baraj)...Pentru că de-a lungul vremii ne-am întâlnit de cinci ori în luna noiembrie (4-2 în 1931, 3-0 în 1957, 1-1 în 1969, 3-0 în 1988 și 3-1 în 2011) și niciodată nu ne-au putut bate...Pentru că ultima întâlnire directă s-a jucat acum doi ani exact pe 15 noiembrie (ziua turului pentru barajul de acum) și Torje, Tănase și Chipciu le-au dat câte un gol și i-am bătut cu 3-1..Pentru că în istoria meciurilor naționalei am jucat de două ori pe 19 noiembrie (data meciului decisiv) și am făcut un egal excelent cu Spania în deplasare plus o victorie acasă cu Georgia în 2008, ambele în amicale...Pentru că și noi și ei avem câte un baraj jucat. Ei l-au câștigat și știu cum e să se bucure, e momentul să experimenteze și dezamăgirea...Pentru că pe Național Arena, fanii noștri vor face o atmosferă mai intensă decât grecii la Atena...Pentru că nu ne-am mai bucurat demult pe străzi din motive de națională...„Pentru că noi ne dorim mai mult”…Pe ultima a spus-o Marica, dar eu îl cred!