Mulţumim România!

Ei, da. Despre asta vorbim! Despre o naţională care să ne facă să vibrăm, să tremurăm şi, la final, să ne bucurăm cum nu am mai făcut-o de nici nu mai ţinem minte.

Mulţumim Tătăruşanu pentru parada din startul meciului şi pentru siguranţa de pe tot parcursul lui. Mulţumim Tamaş pentru că ai jucat simplu şi exact şi că ai arătat ca un veritabil lateral. Nu ai fost improvizaţie, ai fost fotbalistul care ai anihilat cel mai periculos om al lor. Orice antrenor Ar da enorm sa te aibă în echipă. Mulţumim Goe! Ai fost don şi ai fost imperial în careul nostru. Vlad, un domn de demult ar fi fost mândru de ţepele date turcilor. I-ai anticipat, i-ai degajat, ba la un moment dat i-ai şi driblat. Pe vremuri ne cereau peşcheş, azi ne aperi tu, Chiricheş. Căpitane, jos pălăria! Ai condus din flanc. Ai dat tonul la sacrificiu, la dăruire, la autodepăşire. Ba la un moment dat, prin minutul 60, ne-ai adus aminte de centrările marcă înregistrată cu r-ul care vine de la Raţ.

Alex, ai fost peste tot. Cu capul în bocanc, făcând alunecări, interceptând sau pasând. Eşti mare şi putem să facem jocuri de cuvinte cu simboluri. Bourul Moldovei de altădată a devenit la Istanbul Bourceanu al României. Pintilii, ţie îţi mulţumim pentru pasa aia magnifică, dar şi pentru alunecările sinugicaşe, care ne-au ţinut în viaţă şi ne-au scos vii din infern. Torje, să trăieşti!, că ai ştiut să te transformi din om de gol al Granadei în titirez defensiv, în scaiete care şi-a incomodat adversarii non-stop. Gicule, ştim. Eşti Grozav. Şi pentru că ne oferi cel mai mură în gură joc de cuvinte. Mulţi au spus, şi eu printre ei, că eşti în pericol să cazi în capcana teribilismului şi a suficienţei. La ce sânge rece ai, o să îţi contrazici criticii (altfel bine intenţionaţi) cum l-ai executat pe Volkan. Mersi Stancu. Pentru raiduri, pentru că e clar că turcii te ştiu de frică şi pentru că în momentele când veneau peste noi luai mingea şi le transmiteai non-verbal că stim şi noi cu ea.

Cipriene, cum ţi-ar spune un deja clasic în viaţă, esti mare că le-ai hărţuit apărătorii mai ceva ca pe fetele din showbiz, de le mai scoţi la câte o cafea. Mulţumim Cociş, că ai intrat bine şi ai alergat ca nebunu' (dacă dădeai şi golul ăla riscai să te trezeşti beatificat, din cel mai hulit jucător al naţionalei la un moment dat). Chipciule, tată, ca să îl cităm pe cel al cărei febleţe ai devenit, îţi suntem recunoscători că în finalul ăla dement ai mai ţinut mingea, cât să respire apărarea lui Raţ şi a milioane de români. Adi, ţie îţi zicem că ne-ai impresionat pentru că ai învăţat, chiar şi la vârsta asta, să fii umil şi în slujba echipei. Ai fost într-o postură
inedită şi ai jucat cam cât boxează prietenul tău Bute în zilele bune, când îşi doboară adversarii. Ai avut ultimul cuvânt la poarta turcilor şi ai contribuit la KO-ul tehnic de pe Saracoglu.

Şi nu în ultimul rând mulţumim lui Victor Piţurcă. A scos dracii din naţionala asta şi a început dumnezeieşte campania pentru Rio. Are numai cifre magice: 3 victorii, 7 goluri marcate, fără sa fi luat vreunul şi 9 puncte. Urmează Olanda, dar mai important decât asta, urmează meciul în care, după mulţi, mulţi ani, tricolorii şi publicul vor fi iar împreună. A fost iad la turci?! Să-l vedeţi pe-al nostru!