Momentul când nici măcar o calificare nu e miza primordială 

O lună, hai, puţin mai mult de o lună, este extrem de puţin până la ora următorului meci pe care România  îl va juca în preliminariile EURO 2016. De fapt, ca să fim mai exacţi, vorbim de o dublă extrem de importantă, cu Ungaria şi Finlanda, în contextul rezultatelor mai mult decât interesante înregistrate în „prima etapă”.

Miza pentru noi este păstrarea avantajului luat la start faţă de greci şi depărtarea substanţială în clasament de rivala Ungaria. Cu alte cuvinte, nu trebuie sub nicio formă să irosim acest 1-0 obţinut în Grecia. Pentru asta avem nevoie de un selecţioner conectat sută la sută la această dublă (analiza şi interpretarea corectă a adversarilor) care să cunoască realitatea fotbalului românesc, care să ştie în amănunt situaţia fiecărui internaţional în parte şi care să aibă capacitatea de a mobiliza, de fapt, pentru a fi corecţi cu Piţurcă, care să continue ce s-a făcut bine. Asta spune o analiză rapidă a situaţiei la un calcul rece, în termeni matematici. 

Selecţionerii „ultima impresie contează” 

Nu mă pot abţine să nu remarc faptul că naţionalei noastre îi este dat să aibă parte de schimbări majore fix în momentele în care, din exterior, pare că se găseşte un „modus vivendi” apropiat de cel ideal cu cel pus să o antreneze. Altădată unanim hulitul Piţurcă îşi face bagajele fix într-un moment în care găsise cheia să scoată maxim (acum l-a folosit titular la Atena...) de la România.

Acum trei ani şi un pic, Răzvan Lucescu pleca în noaptea de după cel mai reuşit meci cu el selecţioner şi al uneia dintre cele mai entuziasmante victorii, ca scor, ca abordare, ca joc din ultimii ani. Parcă iminenţa despărţirii descătuşează. Un soi de „să vedeţi voi ce pierdeţi...”, o atitudine care se materializează în evoluţii şi rezultate pozitive şi pe care mi-e greu să înţeleg de ce nu e cumva permanentizată şi mai ales de ce nu o simţim în meciuri de la mijlocul mandatului unui selecţioner sau altul. 

Clauza de reziliere nu e o cauză pentru noi 

În fine. Important e ce se va întâmpla de acum înainte. Suntem lăsaţi pe un tărâm al speculaţiilor cu declaraţii şi comunicate ale căror principal numitor comun este ambiguitatea. Foarte probabil, Piţurcă va pleca şi aproape sigur motivul pentru care întârzie o confirmare pe acest subiect este legat de clauze de reziliere şi de banii pe care Federaţia ar trebui să-i încaseze. Nu zic că, din punct de vedere al managerului unei societăţi, acest aspect nu e unul important, dar aici şi acum, în acest context, aspectul acesta mercantil al problemei nu este primordial pentru ceea ce înseamnă România la nivel macro. 

Nevoia de a fi cinstiţi cu noi şi cu fotbalul 

Cu fotbalul acesta meschin, la alibi şi lipsit de estetică ori spectaculozitate am tot pierdut calificări. A cam venit momentul să punem problema altfel. Să ne propunem să jucăm, în speranţa că vor veni rezutate, în loc să facem antijoc în numele obţinerii de puncte care oricum nu ne duc nicăieri. Să fim mai atenţi la cum obţinem ceva şi să nu mai facem o obsesie din a ne agăţa de un meci, de un adversar, de o campanie. Să fim cinstiţi cu noi înşine şi cu fotbalul, în general. Mai mult decât să pierdem calificări nu ni se poate întâmpla...

Pe termen lung, însă, poate vom avea şi de câştigat şi prin onestitatea asta faţă de fotbal, pe care o invoc. Cel mai important e că vor creşte şansele ca naţionala să îşi recâştige publicul. La asta cred că ar trebui să se gândească aceia care în orele şi zilele acestea sunt puşi să hotărască viitorul naţionalei. Și asta ar trebui să le ceară selecționerul, indiferent de numele lui, de-acum înainte tricolorilor.