Miza pe Dinamo. Măcar la impresia artistică

Unul dintre cele mai aprinse retururi este pe cale să înceapă. Pe undeva firesc, Steaua, Petrolul, cumva şi Astra s-au aflat în ultima perioadă în lumina refrectoarelor. Ele sunt protagonistele şi una dintre ele se va încununa campioană, plus că toate sunt şi în lupta pentru Cupa României.

În afara lor mai sunt echipe interesante şi eu unul am convingerea că CFR Cluj, de exemplu, va arbitra această bătălie. Miriuţă mi se pare genul de om/antrenor cu certe abilităţi de motivator şi mă aştept să văd o schimbare spectaculoasă în jocul ceferiştilor. Mi-e teamă pentru Pandurii, după plecarea lui Eric, după despărţirea de Condescu...Mi-a plăcut ce s-a întâmplat la Oţelul (Narcis Răducan a arătat tact şi pricipere în această perioadă, dar şi pe finalul anului trecut când i-a acordat sprijin total neamţului Liennen, în ciuda rezultatelor modeste).

Mai cred că Viitorul ori U Cluj s-au mişcat bine în această perioadă şi că au capacitatea să evadeze din zona retrogradării. Până la urmă şi la FC Braşov s-au întâmplat lucruri, drept pentru care văd un retur specatculos şi sus şi jos, ca să zic aşa.

M-aş referi mai mult la Dinamo. Îmi place ideea de strategie (cu conotaţie pozitivă), de adaptare a posibilităţilor la realitatea înconjurătoare. Nu spun că e Negoiţă vreun vizionar şi că e genul de investitor venit să revoluţioneze fotbalul. Doar că nu e prima oară când ni se întâmplă să ridicăm normalitatea la rang de virtute. Întotdeauna am spus că tribuna, spectatorul reprezintă cel mai fidel barometru pentru ceea ce se întâmplă în viaţa unei echipe şi reacţia suporterului dinamovist din ultimele luni asta spune că se merge într-o direcţie bună. E poate cel mai important câştig al actualei echipe, faptul că şi-au atras după mult, foarte mult timp, oamenii aproape de ei.

Stoican e o discuţie aparte. E genul de om care a prins o şansă şi s-a agăţat de ea cu toate forţele. Când îi vezi îndârjirea, pasiunea, disponibilitatea îţi spui că nu are cum să nu reuşească. Îmi place el. Felul lui de a fi, discursul, modul cum relaţionează cu jucătorii, cu suporterii, cu media. Disponibilitatea lui de a asculta pe oricinie şi de a învăţa de la toţi, fie că vorbim de portarul de la Săftica, de şoferul autocarului, de suporterul „Mutu”, de Negoiţă, sau de unchiul lui Negoiţă. Are şi un staff pe măsura ambiţiei şi deschiderii sale şi toţi mi se pare că propun o filosofie cinstită. Ori se ştie că dacă nu păcăleşti fotbalul, nici el nu te păcăleşte pe tine. Ce mă frapează la Flavius este schimbarea lui de atitudine. Deşi nu a fost foarte mediatizat, eu unul ştiu că nu a fost uşă de biserică. Bine, nu a sărit calul, dar în anumite perioade forma cu Bărcăuan, cu Raţ o gaşcă de „bad boys” (cu limite) de Doneţk. Pe cât de serios şi intransigent e acum, pe atât de pus pe glume şi şotii era atunci.

Cred că genul ăsta de antrenori nu au cum să nu reuşească. Şi când zic genul acesta mă gândesc la faptul că în cariera lor au făcut de toate şi nu au cum să fie surprinşi ori păcăliţi de actualii elevi. Vorba unui bun prieten din fotbal: „Pe unde urcaţi voi acum, am coborât eu de şepte ori...”. Într-un fel sau altul, vreau să spun aici că eu unul sunt gata să pariez pe exuberenţa lui Dinamo. Nu sunt nebun să spun că vor lua titlul, dar cred că vor propune un fotbal pe placul nostru, genul de joc cu sufletul, la limita sacrificiului şi, de ce nu, zic că au şansa lor în Cupă!