Maiașii noștri

Pe vremuri marile lovituri se dădeau de Sărbători. Vorbim de sport și de transferuri, nu de hold-up-uri sau alte nebunii. Anul acesta a fost mai liniște. O liniște de criză. Vremurile când Copos îl convingea în noaptea de Înviere pe Lucescu tatăl și fiul să vină în Giulești sunt trecute, Rapidul însuși e mai mult istorie decât realitate. Știrile din Poiană cu mutări-surpriză în noaptea de Crăciun sau cine știe ce achiziție răsunătoare adusă de Anul Nou lipsesc și ele. Numai colindătorii de la casa lui Becali din Pipera sunt la fel, uratul însă e mai irascibil, mai agasat de mulțimea care îi trece pragul. Poate și pentru că doar ce au trecut alegerile și nevoia de cei mulți nu mai e așa stringentă.

În fotbal Sărbătorile 2012 aduc, cu mici excepții, mai multe griji decât bucurii. Practic, doar Steaua și CFR își trăiesc clipa de la înălțimea unor realizări cu adevărat de excepție. Pentru a nu înghiți cu noduri și-au impus să uite de primăvara-iarna ce stă să vină, cu tot cu adversarele alea ale naibii de grele din Europa League. Una peste alta, se mișcă. Nu mai este Bastos, dar lucrurile tot bine făcute par, mai ales că Weldon se va întoarce și tot așa. Steaua e mereu la modă, netulburată, încrezător-arogantă, privind de sus un peisaj dezolant cu rivalele internate la Urgență. Intubat și la reanimare, Rapid zace într-o agonie, întreruptă doar de câte o declarație de spirit dată de vreun Niculae, Pancu sau Săpunaru. Copos s-a lepădat de farmecul vieții și nu își vizitează copilul care i-a adus faimă și mediatizare. Dinamo e la aceeași secție, dar într-o rezervă privată, pe banii lui Negoiță. Pacientul în alb și roșu e mai bine, are convulsii, tresare noaptea, dar se poate ridica. Atunci când se plimbă pe culoare vorbește singur și trage cu ochiul spre Groapă, sperând să fie ce a fost. Sunt zvonuri că rudele din America s-ar putea întoarce pentru a aduce un tratament special, care să facă minuni și să scoată lucrurile făcute cu Mercurul din organism.

Administratorii acestei competiții transformată în azil și cantină a săracilor proorocesc la trecut și demagogic  evidența: “V-am spus noi că o să vină Apocalipsa de bani?!” Problema e că ei ar fi trebuit să o evite prin strategii și măsuri care să țină în viață un fenomen. Ei însă au fost Mayașii noștri: „Mai ia și tu anul ăsta, că la anul iau eu”.