Inutilele tensiuni dinaintea meciului cu Ungaria

Pentru mine, meciul cu Ungaria nu este mai special decât unul cu Bulgaria, de exemplu. Altfel, sunt sigur că românii reacţionează emoţional şi în virtutea conflictelor istorice. Numai aşa se explică faptul că împotriva unei trupe din eşalonul trei, poate patru, valoric, umplem un stadion de peste 50.000 de locuri, aşa cum s-a întâmplat în ultimul timp doar cu adversari gen Franţa, Argentina, ori Olanda.

La precedentul joc de pe Arena cu maghiarii am avut ocazia în pauza meciului să interacţionez cu un fan venit de undeva din Ardeal. E clar că expererienţele, ca şi percepţiile, sunt altele. Omul venise mai degrabă să se manifeste anti adversar decât pro... Pro Patria. Ha. Culmea că într-o acces de sinceritate bahică, el însuşi recunoscuse că lucrează în armată.

Cred că naţionala trebuie să îşi propună să îşi câştige publicul pro. Altfel, asta cu stadioane pline e o chestie de conjunctură. Prin joc, atitudine, exprimare tricolorii trebuie să îi câştige pe termen lung pe cei ce vin să îşi verse frustrările în tribune. Mai cred că noi, cei care vom fi pe stadion, fiecare ca individ şi toţi ca grup, vom avea de susţinut un examen de responsabilitate, de civilizaţie, de maturitate.

Ideal ar fi să nu auzim scandări cu tentă xenofobă, ori rasistă, dar nu sunt naiv. M-aş bucura să se încadreze totul într-o minimă limită a decenţei şi a bunului simţ. Continuu să cred că manifestările deviante ale fanilor sau grupurilor de fani de pe stadioanele româneşti s-ar putea încadra mai degrabă într-un registru al teribilismului, decât al rasismului cu premeditare.

Am trăit şi în week-end nefericitul episod cu Wellington. Un gest condamnabil şi pentru care toleranţa trebuie să fie zero, tocmai pentru ca aşa ceva să nu prolifereze. Aaa, şi încă ceva legat de suporteri, manifestări şi scandări. Un „vers” sau nu ştiu cum să-i spun mai tâmp, mai lipsit de sens şi conţiunt decât „Pe ei, pe ei, pe mama lor” mie nu mi-a fost dat să aud vreodată. Acum îl ridicăm la rang de parte a unui imn. Fie el şi al suporterilor. Curios cum nimeni din Federaţie nu a avut puterea să reacţioneze...

Tricolorii şi rampele lor de (re)lansare

Meciul de sămbătă trebuie să fie în primul rând al fotbaliştilor. Ai noştri mi se par uşor relaxaţi după ce s-a întâmplat în prima etapă a preliminariilor, cu victoria noastră din Grecia, cumulată cu eşecul ungurilor acasă. Nu ne-a prins niciodată statutul de... „favorită conform calculelor hârtiei” (altă expresie golită de sensuri şi plină de rumeguş). Sper să mă înşel şi sper să fie montaţi. Până la urmă pentru Tătăruşanu, Chiricheş, Gardoş, Maxim şi alţii naţionala poate fi o „rampă de (re)lansare” pentru o repriză sau câteva minute la echipa de club. De aceea ar trebui să aibă o dublă motivaţie.

Războiul iresponsabililor cu funcţii

Şi tot ca impresie, mi se pare că relaţiile dintre Piţurcă şi Burleanu pot constitui subiect de scenariu pentru Ice Age 5, 6 sau al câtelea episod o fi. Acum îl citez pe Piţurcă : „Trebuia să mă văd cu preşedintele săptămâna trecută, dar a uitat...”. Comentând o reacţie a teoretic superiorului său, selecţionerul a spus nici mai mult nici mai puţin: „A fost...prostie, răutate...Îi mai trebuie câţiva ani pentru a căpăta experienţă...Relaţia e la fel ca până acum...Eu cu treaba mea la echipă, el cu treburi administrative...”.

Mda, îngrijorătoare auspicii în perspectiva dublei cu Ungaria şi Finlanda. Butoaie de pulbere în tribună, din motive ce nu au nimic în comun cu ideea de sport şi risc mare să jucăm meciuri fără spectatori. Un sentiment de supra încredere pentru stranieri care pe la cluburile lor mai mult se antrenează, fără a fi siguri vreunul (în afară de Raţ) dintre titularii sub tricolor că joacă constant la echipa cu care sunt sub contract. Plus un război rece între selecţioner şi preşedinte, de fapt între stafful tehnic şi cel administrativ şi iminenţa rămânerii fără antrenor...

Aceasta este realitatea (din perspectiva mea, sigur) acum şi e evident că până la finele săptămânii trebuie să o cosmetizăm, pentru că altfel nu va fi deloc bine.