Interstelar

Aţi văzut Interstelar? Ştiţi liniştea aceea ce se aşterne imediat ce Mathew McConaughey „sparge” orice barieră?! O asemenea linişte eu n-am mai auzit... S-a terminat cel mai tăcut şi ascuns tur din ultimii mulţi ani. Superlativele pe invers sunt ca o avalanşă. Un veritabil cod roşu: cei mai puţini telespectatori, cea mai redusă medie de spectatori, cea mai slabă jumătate de sezon pentru Dinamo, cele mai negre prime 17 etape din istoria Rapidului. Cele mai multe echipe care teoretic ar putea emite pretenţii, confruntându-se cu probleme majore: CFR în pragul dizolvării de luni bune, Petrolul, ultima intrată în clubul celor cu patronii după gratii şi enumerarea poate continua. Astra, Craiova poate Târgu-Mureşul par a fi pe linia de plutire, dar oricând se poate întâmpla ceva care să le dezechilibreze...

E un decor apocaliptic şi Steaua părea ultimul bastion. E ca în filmul mai sus menţionat...cam ultima şansă să fi putut afirma: „E viaţă pe Steaua...Se respiră...”. A apărut războiul cu CSA...Un veritabil blestem al acronimelor abătut asupra lumii fotbalului din România. Alergaţi de DNA, pedepsiţi de TAS şi acum puşi la colţ de ICCJ...Colţ, colţuri, stele...Verzi ori roş-albastre. Cert e că am trăit în weekend cel mai creepy meci al campioanei. Cu leucoplast pe echipament, cu tabela pâlpâind inexpresiv „Gazde” şi colac peste pupăză cu imaginile din Gazeta de marţi, cu şobolani, dărâmături şi noroaie în ceea ce mulţi susţin că ar fi...templu...

Culmea, toate aceste poveşti cu şi despre Steaua, în primul sezon şi cu patronul şi cu managerul, adică principalii comunicatori şi vectori de performanţă la nivel decizional, în spatele gratiilor, potenţează şi mai mult performanţa lui Gâlcă şi a echipei...Cele mai multe puncte de când se acordă trei la victorie, una dintre cele mai mari diferenţe faţă de urmăritoare şi îndrăznesc eu să afirm cel mai spectaculos fotbal jucat (normal, au fost şi excepţii, meciul cu Iaşiul e una dintre ele). În orice caz golurile cele mai frumoase, venite în urma unor combinaţii cum nu am mai văzut de mult timp. Sigur că satisfacţia lui Costel şi a echipei nu va fi niciodată deplină dacă ratează Europa. Şi pericolul e, spune majoritatea, iminent. Eu zic că „se joacă”. Mi-e mai frică de Steaua...Şi nu i-aş dori sub nicio formă dedicatului său antrenor un nou scenariu horror. Ajunge Sofia! Şi acest scenariu ar fi să încurce Rio Ave pe Aalborg, iar roş-albaştrii cu dispensă să nu fie capabili să treacă de Dinamo Kiev. Ar fi prea mult.

Dar de ce cred eu că joi seara toţi steliştii vor avea motive să se încline şi să spună: „Ave Rio!” Bonusul de la UEFA, că or fi 100.000 ori 200.000 de euro sunt bani pentru orice echipă de mijlocul clasamentului, indiferent de cât de vestic e campionatul. Vremea de la început de noiembrie din Vila do Conde a muşcat din oaspeţi cu un vânt teribil care imprima balonului traiectorii mai impredictibile decât pasele lui Sânmărtean şi cu un teren cum numai în Ghencea la meciuri cruciale puteai găsi acum ceva ani. E mijloc de decembrie şi nu în ultimul rând...hai să fim serioşi, Aalborg e o echipă cu limite.

Dinamovişti, rapidişti şi ce om mai fi, trebuie să avem puterea să recunoaştem că ne sufocăm şi că din gura asta de oxigen pe care joi ar aduce-o Steaua s-ar putea hrăni un întreg fotbal. Pentru asta trebuie să spargă bariere, să comprime timp şi spaţiu, să călătorească în timp şi înapoi, să dezlege enigme, într-un cuvânt să îşi depăşească limitele. Ale ei, ale celorlalţi. Nu e doar despre marcă, culori şi brand. E despre supravieţuire! Ca în Interstelar! Du-i miercuri la film, Costele, şi pune-i să facă joi un spectacol de ca şi cum ăsta ar fi ultimul meci al Stelei pe Terra. Iar suporterii aceia mulţi în spaţiul virtual, sondaje şi pe unde or mai fi ar face bine să înveţe de la oltenii care au dat tuturor joia trecută o lecţie de ataşament faţă de spirit, idee, culori. Indiferent de marcă, de brand, de litigii.