Importanţa proiectului Hagi & Co...man

Atitudinea lui, dezinvoltura, uşurinţa în exprimare. Şi în teren, dar şi în afara lui, la declaraţii. Naturaleţea. Şi peste toate plăcerea de a juca fotbal, de a fi pe gazon, bucuria aia necosmetizată şi nealterată, fie că vorbim de un dribling banal reuşit la centrul terenului, fie că ne referim la un gol decisiv pe final de partidă. Asta îmi transmite mie Florinel Coman.

E până la urmă personificarea unei filosofii. Oameni ca el îi pot face pe latenţii din întreg fotbalul românesc să îşi întoarcă faţa spre fotbal şi să găsească iar drumul spre stadioane. Avem nevoie de cât mai mulţi Florinei Coman. De asta mi se pare atât de important să reuşească Viitorul. Aici nu vorbim doar de o echipă. E un drum. Şi da, acesta este drumul pentru fotbalul românesc. Cu antrenorul care se face şi patron, nu cu patronii care se cred şi antrenori. Sunt două strategii. De creştere a jucătorilor, de educare, de formare, de promovare versus a-i cumpăra şi a încerca să-i asamblezi. E timpul poate ca în România titlu se fie câştigat prin muncă şi nu conjunctural.

Problema cea mai mare este nepăsarea, absenteismul, supărarea, îndrzănesc să o numesc, nejustificată a microbiştilor pe obiectul pasiunii lor. Prea multe scuze şi prea multe manifestări tardive. Tot ceea ce se întâmplă în general în societate e apanajul sociologilor şi a diverşilor specialişti. Eu unul sunt dezamăgit foarte tare de oamenii din Giurgiu care nu sunt în stare să se bucure de Astra şi de cei din Ovidiu care ne conştientizează ce înseamnă Viitorul.

E nevoie de implicare acum când fenomenul e în viaţă şi nu de o reacţie la un eventual cataclism. Asta trebuie să înţeleagă suporterii. Că pot salva fotbalul românesc...sau, din contră, pot fi complici la asasinarea lui. Prima condiţie pentru a fi încântaţi de Florinel Coman este să fim prezenţi.