Generaţia victimelor colaterale

Pentru că viaţa merge înainte şi pentru că noi trebuie să mergem mai departe...chiar dacă mai puţini cu peste 50 (când s-o opri sinistra numărătoare?!). Ultima oară când scriam, speram pentru Teo. Acum nici ea nu mai e. Ne recompunem şi mergem mai departe.

Ne gândim că învăţăm câte ceva din tot ce se întâmplă în jur, dar ne acaparează cotidianul şi prioritizăm efemer. Se derulează imagini cu tricolorii la Colectiv...Regrete mute...Consternare...Să fim mai buni!

Dar ne întoarcem la „teme majore”...Cine pe cine convoacă şi nu convoacă şi mai ales de ce? Prea puţin Viitor la loturi...Şi la cei mari şi la cei mici. Prea multe poliţe de plătit în numele a ceea ce a fost. Hagi e impetuos şi dezlănţuit, ca în vremurile bune. Se lansează în atacuri, ironii şi înţepături. I-a venit pe şut...Proiectul său a prins contur şi s-a impus mai rapid decât se gândea oricine. Nu a descoperit nicio Americă, doar a pus pasiune, a avut o viziune şi s-a ţinut de un plan atent gândit. Complicat de simplu! Echipa sa joacă un fotbal frumos şi, da, îşi permite să opereze cu generalităţi şi să lanseze adevăruri universal valabile. Nu e mai nimeni atent la nuanţe. Nu e timp de aduceri aminte cu acelaşi Florin Tănase indisponibil pentru precedenta acţiune a naţionalei de tineret de la mijlocul lui octombrie în Polonia, dar refăcut ca prin minune şi titular 90 de minute la câteva ore în Cupa Ligii împotriva Astrei...E o tradiţie păguboasă să contestăm cu sau fără motiv selecţia şi de unde(r), de neunde, să fie scandal la tineret...De ce nu e Ianis, de ce nu e Ţâru, acum de ce nu e Tănase...Pentru că nu pot fi toţi. E Bumba, e Păun...Alţi puşti încă necopţi, sensibili şi ei la discuţiile astea. Generaţia victimelor colaterale.

Şi se cam închide cercul. De fapt se rostogoleşte inutil şi păgubos. Războiul Generaţiei de Aur cu Puiu Iordănescu, război în numele „puilor” cu jr în coadă (fie că vorbim de Iordănescu şi Hagi), războaie la trecut şi pentru Viitor. Şi care e scopul?! Există vreo finalitate?! Avem şi alte mize decât orgoliile?! Am fi zis că tot ceea ce ni s-a întâmplat tuturor schimbă ceva în noi, dar încet încet lucrurile reintră pe un făgaş care, culmea, ştim că nu e normal. În toate domeniile de activitate. Corupţia ucide...Interesele meschine lasă răni adânci!