Figuranţi prin Europa? Sperăm că nu

Anunţurile făcute cu emfază gen „urmează hegemonia noastră”, ori „e diferenţa dintre noi şi restul chipelor e prea mare”, dăunează grav performanţei. Din momentul în care Reghecampf a spus superior ceva ce s-ar putea traduce cu „Nu avem adversar în Europa!”, Steaua a bătut chinuit la Timişoara, a pierdut acasă cu CFR şi a avut nevoie de Haţegan, care s-a oferit voluntar pentru un succes contestat cu ilfovenii.

Coborâţi din stratosferă în competiţia internă, acolo unde îi aşteaptă încă o confruntare cu săbiile pe masă împotriva Craiovei, Steaua are de dat piept şi cu realitatea din cupele europene. Nu mai sunt zăpezile de altădată şi mai ales nu mai sunt fanii din alte vremuri, dar Villarreal e în continuare o echipă puternică. „În Europa e mai uşor”, spunea Popa după ce echipa sa trăsese de timp pe finalul jocului cu Voluntari. Aşa să fie. Adi poate fi un jucător interesant. Urmărindu-l, mi se pare că şi-a mai îmbunătăţit jocul. Adaugă constant câte ceva calităţii sale de bază, viteza. Execuţii, dribling, se vede că lucrează la centrări. Cineva trebuie să îi spună să scape de ceva. De tonul plângăcios din declaraţii, dar mai ales de teatralitatea cu care se vaită după fiecare contact. Irită teribil. Mai mult decât îşi dă seama şi pun în umbră tot ce face bun.

Despre Astra nu se poate vorbi altfel decât în cheia Totti. Instituţia din lotul Romei face pe 27 septembrie 40 de ani şi e de aşteptat ca meciul cu Astra să îi fie dedicat. Olimpico se va înclina zeului său şi poate că atmosfera nepereche îi va determina pe Alibec şi ceilalţi să aibă reacţia pe care au avut-o pe Stadionul Olimpic din Londra, acolo unde au obţinut o calificare incredibilă.

Cert e că suntem out sideri în dispute cu echipele de locul 4 din La Liga şi Serie A şi în contextul cedării meciurilor din runda inaugurală e firesc să ne dorim ca, după ce anul trecut nu am existat în Europa, în sezonul ăsta să nu fim simplii figuranţi. La propriu. Că la figurat oameni din ambele tabere sunt mari protagonişti.