Fanii, peste tot în deplasare şi porţile li se închid

Mda. Ăsta record în fotbalul românesc! În etapa de la finalul săptămânii, trei echipe sunt gazde pe teren neutru, una joacă acasă în deplasare, iar alta se deplasează pe propriul teren. Nu mai e Liga lui Mitică demult, acum e de-a dreptul Liga mitică. Ne „mirăm” că nu mai vin suporteri. Culmea actualul şef de la LPF anunţa în momentul instalării sale în fotoliul de preşedinte în clădirea din care se vede arena părăginită a defunctului Progresul, că asta e o prioritate. Asta adică readucerea microbiştilor în tribune, că stadionului despre care se spunea imediat după Revoluţie că este cel mai cochet, i-am pus demult cruce. E căzut pradă orgoliilor şi intereselor pe axa BNR-Ministere-Primării...

Colegii de la www.digisport.ro vorbesc despre o cifră care ne striveşte pe toţi. 16.748 de spectatori au fost pe 7 stadioane la meciurile din ultima etapă. Cam câţi intră într-o peluză de pe un stadion al Bundesligii, locul unde etapele se joacă aproape invariabil cu casa închisă.

Ăsta e cu adevărat falimentul fotbalului. Se poate fără un jucător sau altul, conducătorii sunt trecători, antrenorii primii sacrificaţi, fără EI însă acest sport şi niciunul de altfel nu există. Atunci când vom înţelege că fiecare dintre potenţialii spectatori e extrem de important lucrurile s-ar putea îndrepta cumva.

Cauzele? Multiple. Mergând de la discursul sfidător al conducătorilor, de la devalizarea fenomenului prin artificii financiare, de la decredibilzarea lui cu meciuri trucate, de la dezindentificarea echipelor. Paradoxul atinge cote inimaginabile. Nu avem stadioane care să ofere un minim confort, dar în acelaşi timp cele nou construite sunt închise! Ploieştiul pentru că echipa locală nu a mai avut bani să plătească o sumă modică... Primăria, decapitată de procurori, pentru investiţii ilegale de milioane de euro, e mai catolică decât oricând şi pune lacătul pe stadion pentru câteva mii de euro. Mai bine. Pseudo-gazonul ăla ar mai fi băgat şi alţi jucători în spital. Pe Arena Naţională s-au rezolvat problemele de la firul ierbii, dar situaţia e în aer. Am rămas cu toţii suspendaţi într-un echilibru instabil...O fi copertina, or fi scările. Avem o singură certitudine. Cel puţin până la primăvară nu mai putem intra pe cel mai cel stadion.

Se joacă însă pe bandă rulantă în Şoseaua Ştefan cel Mare, pe probabil cel mai impropriu stadion cu putinţă, Cu tribunele departe, cu scările mâncate de timp, cu tot felul de schele, de improvizaţii şi de spoieli.
Cică fotbaliştii lui Mulţescu, el însuşi un fost dinamovist din anii în care pe vechiul 23 se înghesuiau zeci de mii spre o sută de oameni, s-ar oferi Voluntari să le lase totuşi câinilor vestiarul care le aparţine de facto, la meciul în care pentru prima dată în istoria Ligii I numele Dinamo va fi trecut la oaspeţi pe tabela de marcaj. Războiul dintre fani şi deja, la nivel afectiv, fosta Steaua atinge cote dramatice cu un mesaj care spune clar: „Gigi, nu poţi să te Piteşti nici în Trivale de furia noastră!”. Pe unul din gardurile stadionului argeşean stă scris cu litere de-o şchioapă: „În oraşul Gâscanului, primiţi clona Ciobanului”. Prăpastia e insurmontabilă, e clar.

Ştiu. Nu ajunge să ne lamentăm şi nici să glumim amar pe tema situaţiei tragice în care a ajuns fotbalul românesc. E nevoie de acţiune şi de viziune, de măsuri concrete care să redreseze situaţia. Fanii vor fotbal. Să nu uităm reacţia extraordinară şi mobilizarea fără precedent a microbiştilor care au umplut un stadion despre care până cu 48 de ore înaintea jocului cu Finlanda se ştia că va fi suspendat. Şi asta după o prestaţie cu iz de sălciu a tricolorilor cu câteva zile înainte la Budapesta.