Etapa arbitrilor. Ei când vor să fluiere, fluieră! Corect...

Am tot calculat şi o să mai calculăm pe finalul ăsta nebun de campionat. Cine câştigă, cine scapă şi aşa mai departe...Nici după etapa din weekend-ul trecut nu ne-am lămurit prea tare, aşa că în principiu lucrurile stau cam la fel. Steaua pândeşte un pas greşit al ASA-ului şi îşi pune acum toate speranţele în Astra, după ce Petrolul a fost extrem de aproape să lase campioana pe prima treaptă. La retrogradare, Braşovul ori Clujul (la U, mă refer) şi-au compromis în mare măsură şansele de supravieţuire, Rapid a făcut un uriaş pas fals, dar se mai agăţă cât de cât de un fir de aţă, iar Chiajna şi Gaz Metan nu au timp să răsufle uşurate, pentru că vineri au meci direct. Asta în timp ce, tot vineri, la TAS, CFR-ul aşteaptă rezultatul din meciul său cu proprii conducători... E de discutat pe fiecare zonă a clasamentului în parte şi poate pe fiecare echipă, dar ar fi un deja-vu.

Mi-a atras atenţia, ca şi caracteristică generală, calitatea arbitrajelor din această ultimă etapă jucată. Şi la cât de prompţi suntem în a identifica, critica, amenda greşelile, eu unul simt nevoia să apreciez faptul că în ciuda tensiunii şi a nervilor nu a fost influenţat decisiv rezultatul niciuneia dintre partidele jucate. Nici măcar nesuspendatul Radu Petrescu (omul pe care rapidiştii l-au identificat deja ca principal vinovat pentru ceea ce trăiesc acum, după ce la Iaşi nu le-a acordat un penalty clar) nu a fost marcat de eroarea comisă şi a dus bine la capăt jocul cu ajutorul căruia Târgu Mureşul a mai făcut un pas spre titlu. 

Au fost prestaţii în mare curate, maniere relaxate şi autoritare de a conduce ostilităţile. Elocvent e că la finalul unui meci plin de nervi, frustrări şi lacrimi de nervi ori neputinţă, rapidiştii, prin vocea colericului Săpunaru, au găsit forţa să îl felicite pe Istvan Kovacs pentru felul în care a împărţit dreptatea. Şi asta în condiţiile în care după vizionarea reluărilor se poate discuta de un penalty la Pancu în minutul 89. Am ţinut şi ţin să accentuez asta. Arbitrul felicitat la un meci cu nervii întinşi la maxim şi în condiţiile unei faze discutabile în ultimele secvenţe. Asta spune totul despre faptul că nimeni nu e nebun şi că nimic nu e întâmplător. Atunci când maniera, atitudinea, limbajul verbal ori non verbal al unui arbitru este la fel ca a lui Kovacs duminică şi ca al arbitrilor din etapa 32 în general, cu toţii avem puterea să ne stăpânim sentimentele şi să recunoaştem asta. La cald sau la rece...

Era nevoie de o etapă ca asta pe fondul atâtor discuţii şi acuze. Salut ca de atâtea ori normalitatea şi le urez arbitrilor să fluiere în ultimele două etape aşa cum au făcut în runda cu numărul 32.

P.S: Îndraznesc chiar să spun că greşeala celui mai experimentat dintre arbitri, Cristi Balaj, cel care n-a dat un penalty Astrei la Cluj în ultimul meci al etapei, constituie excepţia care întăreşte regula.