Dopați cu încredere

Ce se întîmplă pe gazon se vede cu ochiul liber. Steaua și-a găsit liniștea, stăpânirea de sine și încrederea. Că tot era adusă în discuție problema folosirii unor substanțe neconvenționale, dopajul de încredere nu poate fi detectat de niciun laborator. Mie așa îmi pare Steaua de azi. Ca un grup care a descoperit genul acesta de substanță și o consumă în supradoze.

Mă uitam joi seara din tribunele Național Arena și observam lucruri străine până mai ieri. Îl vedeam pe Bourceanu mereu dirijându-și coechipierii, calmându-i chiar dacă balonul era în zona periculoasă și cerându-le fundașilor să paseze, nu să bubuie mingea, încurajându-i pe cei care greșeau. Saltul mijlocașului fost la Timișoara și la Galați și transformarea lui dintr-un truditor într-un lider adevărat mi se pare ceva cu adevărat impresionant. Mi-au plăcut determinarea și hotărârea în joc arătate de Latovlevici. Își asumă din ce în ce mai mult un rol care se vrea decisiv, fie că vorbim de șuturi la poartă, de pase de gol ori de acțiuni individuale. La plusuri mi se pare și prezența semnificativă în meci a lui Chipciu. Faptul că totul le iese, îl determină până și pe Tătărușanu să rânjească la calificativul de „gafeur de serviciu” și să riște driblinguri în propriul careu. Se simte o trufie, o aroganță pozitivă în joc. Și-au recăpătat identitatea, și-au regăsit reperele în tribune și par de neoprit, așa cum se înfoaie în lojă și cățărătorul pe mașini. “Sunt enervanți prin ceea ce fac, le merge totul și nu ai cum să îi oprești. E anul lor”, “Eu unul nici nu mai suport să mă mai uit când au meciuri. Mă deprimă când văd perfecțiunea din jocul lor”. E dialogul real dintre un rapidist și un dinamovist. Și e vorba despre doi jucători-simbol ai rivalelor Stelei, nu despre simplii suporteri.

Mare parte din forța asta vine de pe margine. Le-am studiat gesturile studiate ale celor care conduc acest mic grup de commando. Atenți la detalii, cu mișcări și limbaj non-verbal la limita ritualului, Reghencampf și colaboratorii săi nu ratează niciun moment pentru a transmite în interior și în exterior mesajul: “Suntem o echipă!”. Înaintea partidei, de exemplu, antrenorul și cu MM trec trec pe la fiecare ocupant al băncii tehnice, fie că vorbim de rezerve, preparator  ori maseur, se îmbrățișează și se încurajează. La sfârșit, acea ședință ad-hoc a devenit tradițională, la fel ca și turul stadionului pentru mulțumirile adresate publicului. Ținuta aleasă nu este nici ea lăsată la voia întâmplării. Fără excepție antrenorul, managerul, delegatul și ofițerul de presă se îmbracă casual și mai ales la fel și de la televizor ori din tribune se vede foarte bine.

Se asigură o prestanță pe care în fotbalul românesc nu o mai are nimeni, fie că vorbim de națională (ce urât s-au văzut treningurile staffului la meciul cu Olanda, contrastând cu imaginea impecabilă a olandezilor), ori de altă echipă de club. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării! Totul este sub control. Acesta este sloganul datorită căruia Reghencampf și staff-ul său au întors cu 180 de grade o stare de lucruri care, în urmă cu un an doi, degenerase la Steaua.