Despre Steaua, despre Becali și despre Hagi. La trecut și viitor

Nu mi-am propus să vorbesc despre Dosarul Transferurilor, deşi decizia dată astăzi de ÎCCJ chiar merită analizată. Dar nu acesta este subiectul meu.

Consider că nu ar fi corect să nu tratez ceea ce am văzut la Steaua-Viitorul. Iarăși, pe cât posibil, încerc să nu mă las condus de senzații, ci vreau să vorbesc despre principii. Am urmărit „Specialul” colegului și prietenului Vali Moraru cu maxim interes și sincer m-am bucurat pentru prima oară că nu sunt la cald în studiou. Îmi place să fiu în mijlocul evenimentelor, să simt pulsul. E o doză de adrenalină care îmi ține vie pasiunea pentru meserie și fenomen. La un moment dat, a intrat prin telefon Dumitru Dragomir care în stilul propriu a fost de acord cu toți cei care și-au expus părerea pe această temă. E o performanță să spui afectat și fals înțelept că are dreptate și cel care a zis că totul e alb, dar că nu minte nici cel care susține că situația e neagră și, absolut logic, nici opinia că e o tentă de gri nu e de ignorat. E prea mult!

Aici nu e vorba despre adevăr sau despre contrariu. Ci despre principii, despre reguli, despre bun simț. Hait! Am intrat deja în contradicție cu Becali, omul care a susținut că tot ceea ce au făcut steliști ieri a fost o chestiune de „bun-simț și omenie”. Pe naiba!!! A fost nesimțire și nerușinare! Sfidare a competiției, bătaie de joc la adresa competitoarelor și competiției, a spectatorilor, a telespectatorilor și insultarea inteligenței.

Oamenii aceștia din fotbalul românesc ne-au aburit (acesta e cuvântul) până acum cu discursul răstit, gutural și incoerent. Amestecă planurile și aduc în discuții argumente ce la cald te lasă perplex: „Nu am voie să mă bucur pentru nașu'?!”. “Nu, nu ai voie la fotbal! Sau la orice alt sport care înseamnă competiţie nu poţi să te bucuri când iei bătaie! Bucură-te și respectă-l în familie (deși ne amintim de felul incalificabil în care Becali l-a tratat pe Hagi când l-a avut ca angajat). La fotbal, tu, ca patron al echipei tale NU POȚI, pur și simplu NU POȚI! să te bucuri că pierzi. NU POȚI să le induci angajaților tăi ideea că tu ești mai mulțumit dacă pierd”. Eu unul încă aștept să i se transmită asta din partea unui oficial din fotbal. OK, știu că nu vor fi dovezi, că nu se vor putea lua măsuri. M-am resemnat cu asta. Dar la un dram de decență ar avea dreptul și microbistul român. E o pată pe acest titlu muncit, pentru istoria și tradiția clubului, pentru antrenori, jucători și suporteri. În mod normal, stelistul de bun simț ar trebui să aibă o sărbătoare mai tristă și mai rezervată. La cald, Reghecampf a reacționat nervos și jenat. Și-a revenit ulterior acuzând că i s-au răstălmăcit declarații pe care deliberat le-a dat interpretabil. Impersonalul generic...”De vină e presa, oamenii din tribună...”. Mai bine evita momentul...

Hagi ne certa că nu apreciem ce a făcut echipa lui de copii. E greu să extragi doar Viitorul din context și să faci o analiză tehnico-tactică la un meci la care ceea ce a fost suspectat antefactum de neutri, a fost cumva confirmat postfactum din interior cu expresia “jocuri murdare” spusă la nervi de antrenorul echipei învinse. Poate și eu păcătuiesc prin creditul necondiționat acordat imensului jucător Hagi. Când îi văd scris numele, când i-l pronunț, memoria afectivă îmi trimite pe retină golul cu Columbia ori cel cu Argentina, driblingurile cu Ungaria. De aceea îmi aleg cuvintele, mi le cenzurez și îi propun o analogie.

Suntem în ultima etapă și vă prezint un scenariu perfect posibil. Viitorul joacă un meci pe viață și pe moarte cu Turnu Severin și are nevoie de punct sau puncte să se salveze. La aceeași oră, Ceahlăul, o altă contracandidată, joacă în Giulești. Iar Rapid, aflată în pragul falimentului, fără perspectivă, fără spectatori decide să își adio de la Liga I fără să se mai prezinte sau, hai să nu exagerăm, Rada hotărește să le dea vacanță stresaților fotbaliști care nu și-au mai primit banii de luni de zile și trimite o echipă de rezerve a rezervelor, facilitând indirect trei puncte Ceahlăului și o salvare in extremis în dauna Viitorului.

În momentul acela noi toți ne vom comporta fix la fel cum am făcut-o în cazul rușinosului din partea gazdelor Steaua-Viitorul. Și de data aceea l-am înțelege perfect pe Hagi dacă ar fi nervos și nu ar vorbi despre diminuarea meritelor lui Marius Rusu și a altor puști ai Ceahlăului. Sper, și de data asta îmi asum subiectivismul, ca Hagi și Viitorul să nu fie puși în situația asta, pentru că e genul de proiect pe care îl invoc în fotbalul românesc. La fel ca și Reghe, Regele era nervos și el pe Becali, dar nu putea să o spună. Finul său a fost a câta oară grobian și a vrut să iasă în față, să își asume „merite” și să transmită subliminal: “Ai văzut, Gică?! Io, Becali, te-am ajutat...”. Discursul în cazul unui egal sau victorie era pregătit și el oricum și conținea potențarea meritelor pentru corectitudine. Ce și cum a fost de fapt va rămâne în tenebrele fotbalului românesc. Cert e că s-a văzut urât și cu riscul că supăr majoritatea microbiștilor din România trebuia să o spun!