De vineri până luni: „Deşteaptă-te, române!”

În niciun week-end nu s-a cântat „Deşteaptă-te române!” atât de mult, atât de spontan, atât de frumos. Vorba cântecului: „De vineri până luni”. Versul ăsta nu are legătură cu imnul...Nici „barbarii tăi tirani” nu avea. Nu mai contează! De vineri târziu în noapte după ce am bătut Irlanda de Nord şi până în zorii zilei de luni, când la Universitate ritmurile aveau ceva din scandările de pe stadioane la momentul aclamării noului preşedinte.

Asta e doar introducerea. În virtual, pe internetul acela atât de abstract şi atât de neînţeles de către învinşi, sunt suficient de multe informaţii şi comentarii, încât aici pe digisport.ro să ne referim la altceva. Mai mult ca oricând însă realitatea coborâtă din online obligă să nu ignorăm ceea ce am trăit cu toţii duminică. Maxim din ce pot face în acest text este să iau evenimentele alegerilor la pachet cu meciul de vineri.

Tricolorii la urne. Au zis ca selecţionerul şi au făcut ca preşedintele? 

Mi s-a părut că aud pe Arena vagi proteste la adresa  partidului de guvernământ. Am crezut că mi se pare. Tot vineri la finalul meciului glumeam cu un prieten: „Să fie un semn că dreapta e puternică week-endul ăsta?! Fundaşul de pe acea parte a marcat ambele goluri”. „Da, dar selecţionerul (ex-senator PSD) e de stânga...”. Şi selecţionerul a votat primul. Tricolorii au mers „doi câte doi” la vot. Abil şi Burleanu, care a transmis un mesaj subliminal concetăţenilor-microbişti: „Ieşim la vot ca buni români”. Ar fi fost interesant de aflat cum au ales Raţ şi ceilalţi. Nu de alta, dar ne-am fi dat seama astfel cine are mai multă influenţă asupra fotbaliştilor, în condiţiile în care e de notorietate că preşedintele cochetează cu dreapta. (Şi dacă ar fi să ne luăm după mesajul lui Marica...Cum de unde?! De pe faceebook...) Cert e că şi selecţionerul şi preşedintele au încercat să îi influenţeze, vezi Doamne în glumă. Oricum imagini inedite cu treningurile tricolore în şcoli, la urne...Şi încă o nuanţă! La conferinţa de presă de ieri selecţionerul s-a repliat politicianist-diplomatic invitându-l la meci pe noul preşedinte. De ţară. O făcuse (replierea) şi acum câtva timp cu cel de Federaţie, după ce Gică Popescu plătise scump greşeli şi anturaje.

Nemţi cu autocare şi olteni fără stadion

Cum a mai interferat azi fotbalul cu politica şi votul cu lotul? În cel mai pur stil al locului, Craiolguţa a postat un mesaj. Culmea ironiei, tot pe facebook, adică tocmai acolo de unde a venit curentul schimbării. (Bună şi asta: „A uitat cineva în sediul de campanie de pe Kiseleff fereastra deschisă pe desktop?!”)  De la 0-3 la pauză, la 6-3 la final. Aici simt nevoia să lungesc paranteza şi să fac referire mai mult la textul lui Tolontan. „S-a întâmplat conform vorbei din fotbal: <<Pe nemți ești sigur că i-ai bătut abia cînd îi vezi urcați în autocar>>. Îi poți conduce cu orice scor la pauză sau chiar pînă în minutul 90, dar ei nu vor ceda”. Şi mi-a mai plăcut în mod deosebit un pasaj: „Cînd sondajele au apărut pe TV nimeni nu a înțeles nimic. Noroc cu încrederea celor de la IRES, care au făcut eventul”. La turul I am scos, cu cuvintele mele, în evidenţă faptul că Digi 24 a dat ora exactă, şi am fost acuzat de parti-pris-uri. Şi ca să închid paranteza, a propos de nemţi, autocar şi siguranţa victoriei. Autocarul acela din filmul lui Iepan cu chipul imens şi implacabil al noului preşedinte mă urmăreşte de săptămâna trecută de când am văzut excelentele documentare dedicate candidaţilor. Şi nu cred că e întâmplător că a căştigat filmul (candidatul) care a acceptat realitatea şi care a avut amabilitatea de a-şi „juca” cu naturaleţe rolul!

Şi revenind la primarul Craiovei. Stranie şi uşor infantilă exhibarea frustrării şi mesajul pentru concetăţenii ei: „Adio, stadion! La Sibiu cu voi!”

Mai liberi, mai ofensivi

Şi acum două cuvinte doar despre fotbal. Cu Irlanda de Nord, România a arătat un pic mai bine. Acum fac comparaţia România lui Piţurcă vs România de după Piţurcă. S-a schimbat ceva ca atmosferă. A dispărut încrâncenarea şi aroganţa, parcă. Ori asta s-a reflectat un pic şi în joc. Bazându-mă pe experienţa meciurilor din mandatul fostului selecţioner, dar şi pe informaţii din interior sunt sigur că în minutul 75 era imposibil, chiar şi la 0-0, ca fundaşul lateral stânga să centreze şi omologul său de pe dreapta să înscrie într-o fază de joc şi nu dintr-o lovitură liberă. Pur şi simplu, în filosofia, în structura, în construcţia fotbalistică a lui Piţurcă, fundaşii laterali urcau în atac alternativ. Dacă urcau! Ca să nu mai zic că cinci minute mai târziu, acelaşi lateral era aproape lipit de bara adversă şi tot la o acţiune neprecedată de vreo fază fixă. Pentru aceste raiduri ale fundaşilor în careul advers, spun că România lui Iordănescu e mai ofensivă, mai orientată spre ideea de fotbal modern, sensibil mai estetică.