"De ce cred eu în Tamaş..."

La povestea aceasta a transferului, până la urmă prefectat, Tamaş la Steaua, mărturisesc că cel mai mult m-a bucurat că am putut constata în zilele premergătoare că încă există suporteri din aceia pătimaşi şi naivi, care „o iau personal”. Da, am văzut şi am vorbit cu dinamovişti dezamăgiţi numai pentru faptul că se discută despre aşa ceva. Acum că Tamaş e stelist nici nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul lor. (O fi vreo întâmplare că unii dintre ei nici nu au mai venit la serviciu în ziua când „trădarea” a devenit oficială?). 

Lupii sunt numai unii. O haită unită şi dedicată spiritului

Tot săptămâna aceasta am fost impresionat de ceva şi vreau să mă refer în primul rând la asta. Am văzut încă o mostră de ataşament a fanilor ploieşteni. Au strâns rândurile, au simţit momentul greu şi au venit să susţină. Acum! Adică în momentul în care era cea mai mare nevoie de ei! Să transmită mesajul că sunt acolo, că stadionul acela nu e degeaba, că datoriile sunt trecătoare, dar că spiritul e etern şi că flacăra aceea galben-albăstruie nu se va stinge niciodată. Prin ei Petrolul se va ridica iar şi iar la suprafaţă. Ei vin la stadion. 

Au venit la prezentarea lui Mutu, au fost cu Răzvan, nu au fugit din tribune pentru că a fost adus controversatul Mulţescu, iar acum îl salută, iar, politicos pe Rednic. Mesajul e clar şi e sublim. Indiferent de numele celor care vin şi pleacă, ei vor rămâne. Din păcate, din varii motive, niciun grup de suporteri nu a avut forţa în ultimul timp să demonstreze asta: nici steliştii, nici dinamoviştii, rapidiştii nici nu mai zic.

Înapoi la cei ce vin. Întoarcerea lui Rednic şi Tamaş în fotbalul nostru poate fi privită ca aplicarea de plasturi pe o rană supurândă. Cum spuneam, ei sunt cumva pe contrasens. Majoritatea nu ştiu cum să plece de undeva unde hazardul, hei-rup-ul şi incertitudinea guvernează.

Rednic este întrucâtva garantul unui proiect ce va continua la Ploieşti. Îl cunoaştem de prea mult timp, e abil, priceput, nu s-ar fi aruncat cu capul înainte. Nu poate să fie doar dorinţa de a reintra în circuit. A refuzat Rapid, a refuzat Dinamo...Alt fost dinamovist care spune pas. În afară lui „Săgeată”, putem concluziona că vechii nu cred în proiectul cu „New” în faţă...

Un câine care şi-a schimbat echipa, îşi poate schimba şi năravul. Cu mintea!

La Tamaş nu sunt multe de discutat. Toţi cei intervievaţi din lumea fotbalului dovedesc francheţe în declaraţii. Fie că vorbim de foşti şi viitori adversari ori de viitori coechipieri. (Îi urăm să nu fie viitori foşti coechipieri cum au fost cei de la CFR). Mesajul e simplu: „Dacă nu o să mai bea, va putea juca fotbal la cel mai înalt nivel!”. 

La 31 de ani să ai renumele ăsta de beţiv, să tragi după tine o condamnare cu suspendare pentru tackling-uri repetate într-o scară de bloc, plus scandaluri în diverse locuri publice...E mult, dar eu mă număr prntre cei care spun că Tamaş va reuşi! La modul că va ajuta Steaua infinit mai mult decât a contribuit Mutu la ascensiunea Petrolului, pentru a fi mai concret în ceea ce priveşte termenii de comparaţie.

Tamaş e un fotbalist extrem de puternic, polivalent, cu simţ de anticipaţie şi deloc de ignorat cu un şut foarte puternic. La fel cum aş putea enumera o sumedenie de calităţi pe care le dovedeşte în viaţa de zi cu zi. E judecat pentru escapadele sale (numeroase, din păcate), dar asta şi pentru că are un fel „onest” de a se distra. Nu îşi cosmetizează derapajele, nu îşi ascunde ieşirile.

Mai ştiu despre el că e un tip extrem de inteligent şi sunt sigur că acum în ceasul al doisprezecelea conştinetizează că îşi datorează un final de carieră la înălţime. Alegând acum Steaua în detrimentul lui Dinamo acum, a dovedit că a făcut ceea ce de altfel a şi zis: „a judecat şi a ales cu mintea!”. A fost un prim pas. Dacă va trece totul prin filtrul minţii şi în continuare, nu are cum să nu reuşească! Pe asta mă bazez!