Conflict cu iz de haos

Diferendul începutului de an continuă şi se acutizează. Iniţial a părut o luptă de idei pe axa Steaua-FRF, dar conflicul s-a ramificat. Radicalul Negoiţă propune, de fapt îi cere selecţionerului să nu mai ia stelişti la naţională. Expansivul Şumudică spune ceea ce tot fotbalul românesc vorbeşte pe la colţuri, că familia Reghecampf a umplut Liga 1 de fini. Deja intrăm într-o altă zonă şi se profilează ceva de genul Clanul Reghe şi restul lumii.

Lucrurile ar trebui luate pe rând. În ceea ce îl priveşte pe Reghecampf nu am cum să nu remarc un fapt evident. Ce spune aia face. Îşi asumă deciziile şi merge cu ele până la capăt. Atunci când a afirmat prima oară că nu va da jucători la naţională am fost printre cei care au crezut că pe parcurs lucrurile se vor nuanţa şi că va accepta compromisul. Nu a făcut-o. E genul de antrenor ofensiv, polemic, arogant, cum vreţi, dar e clar se şi bazează pe ceva. Să ne amintim de primul mandat şi declaraţia care a epatat: „Vin la Steaua să câştig titlul cu multe puncte avans!”. Şi aşa a făcut. Nu zic că e bine său rău. Zic că aşa e!

Pe de altă parte, atitudinea sa de neraportare la ceea ce se întâmplă aici e vecină cu sfidarea şi e de înţeles reacţia celorlalte cluburi. Tema asta cu regulamentele e ca aia cu „eşti prea mare să te joci cu mingea în casă şi prea mic să stai seara târziu la meciuri...”. Steaua continuă să se comporte de parcă statutul de copil răsfăţat al României fotbalistice i se cuvine. Întâi ar trebui să îşi regleze problemele de identitate, că nu mai ştie nimeni cine e şi cum o cheamă, dar asta e altă discuţie.

Reghe şi Argăseală au pus-o - expresia e intenţionată, ca să fie în ton cu declaraţia antrenorului stelist „Nu s-a pupat ce a vrut Steaua cu ce a vrut Federaţia”. Pam Pam – de un ping-pong şi de comportamentul lui Argăseală de la aeroport când l-a pupat ostentativ pe selecţioner a sporit sentimentul ăla de sfidare la adresa tuturor. Ping-pongul e cu ce s-a discutat şi ce nu prin Comitetul Executiv, dacă şi când a fost Steaua cu cantonamentul, etc.

Speţa e dincolo de regulamente şi date UEFA ori FIFA. E de curtea şcolii a noastră. De reguli nescrise, unii ar zice şi de bun simţ, de cum ne înţelegem între noi. De cum „facem echipele”, de fiţe de gen „eu am adus mingea de piele, eu zic cine joacă”. Discuţia nu e de articole şi de ROAF fluturat pe la nas. Pur şi simplu nu se face...Atât şi nimic mai mult.
Până la urmă Federaţia are ce merită. De-a lungul timpului Comisiile subordonate sau nu au interpretat în favoarea Stelei atâtea decizii, aşa că e cât se poate de româneşte posibil să şi-o ia de la cei pe care i-a tot cocoloşit. Vorbind strict de actuala conducere, da, l-a expus inutil pe Iordănescu. Sau l-a lăsat să se expună. Tot dracul ăla e! Din nepricepere, din rea-voinţă sau, mai rău, dintr-un pact făcut pe la spatele selecţionerului. S-a văzut urât.

Şi ajungem la Şumudică, liderul de sindicat al luptei la titlu ce pare sub patronajul Stelei. La nuanţa cu finii, la grosolonia acuzelor cu banii daţi Zimbrului să fugă de naţională şi tot aşa. Prea multe necunoscute, prea multe suspiciuni şi multă tensiune. Burleanu pare sau se dă pierdut în tot acest haos. Cum altfel să explicăm faptul că un punct ferm de vedere al FRF în cazul deciziei unilaterale a Stelei va fi cunoscut după Euro sau că la acuzele că familia Reghecampf a încercat să boicoteze un amical al selecţionatei divizionare a răspuns cu „nu ne irosim energiile...”.