Comuniștii cu performanțe

Rezultatul obținut de Dorinel Munteanu cu Mordavia la debutul său în campionatul Rusiei mi se pare cu adevărat extraordinar. Să bați Anji, o echipă cu jucători cotați la peste o sută de milioane de euro, antrenată de olandezul Hiddinck și pentru care joacă Eto o, un fotbalist plătit cu 20 de milioane de euro pe sezon, înseamnă enorm. Mai ales în condițiile în care învinșii, ocupanți ai loculi doi, se luptă pentru supremație într-un campionat în care se investesc sute de milioane, iar învingătorii, la care a aterizat Dorinel în această iarnă, nu mai știau de opt etape ce e ăla un succes.

Atunci când a acceptat provocarea venită din Rusia, mi s-a părut că altfel calculatul tehnician s-a hazardat, că a ales de dragul banilor să se aventureze la o echipă cu șanse infime de salvare. Victoria și maniera în care a fost obținută - Hiddinck a recunoscut că Anji nu avea cum să emite pretenții la câtă determinare a arătat formația românului- redimensionează totul. Neamțul știe pe ce se bazează, are încredere în metodele și capacitățile sale și le aplică perfect într-un colț de fotbal unde disciplina și seriozitatea constituie lucruri unanim acceptate prin cultura și spiritul locului. Dan Petrescu și Dorinel au fost acuzați de cârcotași că sunt „comuniști” în relația cu jucătorii. Poate și de aceea sunt tehnicienii care au reușit cele mai surprinzătoare izbânzi în campionatul romînesc în ultimii ani și nu numai.

Democrația sau mai bine spus haosul ce domnesc la majoritatea cluburilor de la noi i-au făcut pe antrenorii de marcă să aleagă un autoxil pe bani și performanță. Pentru ei e bine, pentru noi mai puțin. Pentru că filorușii Petrescu și Munteanu sunt numai ultimii dintre tehnicienii care au luat titluri în România, dar au plecat afară. Olăroiu, Rednic sunt alte exemple, în timp ce Andone stă liniștit acasă, respins de un CFR care acum agonizează în campionat.