Big LIKE pentru România

Devenise un sport naţional să criticăm naţionala de fotbal. Nu spun că nu erau motive şi clar nu toate luările de poziţii erau gratuite. Dar era şi mult teribilism, „hatereală” ca să ne adaptăm limbajului comunicaţional la zi. Nu era o echipă căreia să îi dai LIKE.

După meciul cu Spania însă, se poate spune că România a arătat bine. Pe alocuri foarte bine. Am trăit revelaţia Adi Popa. Nu reuşisem până acum să fiu impresionat de el, indiferent de meciurile în care îl văzusem. Îl consideram un jucător comun, liniar şi dezordonat La Cluj a dat semnalul. O oră a fost excelent şi alături de Stanciu au hărţuit o apărare cu pretenţii şi comportament aristocrat. De Stanciu mi-a plăcut cel mai mult când s-a gândit el să îl lobeze de la centru pe Casillias. Mi-a plăcut şi la declaraţii după meci. Mi se pare că e OK tot ce face în ultimul timp. Dragoş Grigore dovedeşte că dacă te pregăteşti cum trebuie, fie şi cu cămile, îl poţi bloca pe Fabregas, Mata ori Morata. Chiricheş e pe motorină. A început ezitant, dar odată a încălzit, a dat siguranţă. Benzile au mers foarte bine.

Săpunaru e Săpunaru. Devine cu fiecare meci ce trece că dacă şi-ar fi gestionat altfel cariera în anii de la Porto, ar fi putut juca weekend de weekend în echipă cu unul ca Isco. Filip a făcut ceea ce trebuia să facă. A jucat simplu şi a gost foarte conectat la meci. Băiatul acesta are mari calităţi. Dacă rămâne concentrat şi nu-l fură peisajul din afara gazonului, poate fi nu numai soluţie, ci concurent serios pentru Raţ. Hoban a fost foarte bun, şi alături de un Pintilii, parcă prea la limita regulamentului, a blocat construcţia campionilor europeni. Andone a vrut mult, dar în puţinele momente în care şi-a creat spaţii nu a ales cele mai bune soluţii. Stancu a fost mult preocupat de a-l susţine pe Filip şi nu a ieşit în evidenţă ofensiv, dar nu se poate spune că a fost slab. Torje, Ivan şi Rusescu nu au reuşit să intre în joc de o manieră în care să îşi pună amprenta mai mult decât o făcuseră ceilalţi.

Una peste alta, România a impresionat plăcut. Cu un adversar de top, care, de acord, nu s-a agăţat de fiecare minge, care a început cumva relaxat, dar care şi-ar fi dorit să ne bată, dacă ar fi putut. Spania, şi nu sunt de acord cu sintagma de „rezerve” atunci când vorbim de un Jordi Alba, Koke, Pique, David Silva şi alţi fotbalişti care se pregătesc de sferturile Ligii Campionilor.
O menţiune şi pentru Iordănescu. A ales o echipă bună, a făcut o tactică aşa cum trebuie şi sper să fie la înălţime şi în alegerea lotului şi ulterior în Franţa.