Astra-i bună!

E clar că Astra are argumente să se gândească la titlu, la fel cum e evident că Dinu Gheorghe încearcă să impună o strategie de tip CFR (în anul cuceririi primului titlu), Urziceni ori Oţelul. Adică să nu recunoască că toţi cei de acolo se gândesc obsesiv la bătălia pentru primul loc şi să folosească un discurs gen „cel mai important e meciul care urmează“. Ar vrea să nu fie băgaţi în seamă, să nu atragă atenţia şi finalul să-i găsească în postura de campioană. La ceea ce am putea numi doar aproximativ jumătatea competiţiei, asta pentru ca mai sunt de jucat restanţe cauzate de meciurile naţionalei, dar şi de întreaga tevatură cu Rapid sau Chiajna ca participantă în Liga I, echipa din Giurgiu este pe primul loc.

Au ajuns în această postură datorită abilităţii preşedintelui, implicarii patronului, seriozităţii antrenorului şi valorii lotului. Ordinea poate fi schimbată, dar cele patru calităţi enumerate sunt interdependente. Dinu Gheorghe a reuşit câteva mutări pe cât de spectaculoase, pe atât de eficiente, astfel că de la mijloc în sus, Astra arată ca o echipă peste media Ligii I. Yazalde, Yoda, Laban sunt jucători nou veniţi şi care s-au integrat perfect într-un modul în care valoarea, forţa şi disciplina tactică sunt perfect echilibrate. Aici e marele merit al lui Daniel Isăilă, un tehnician care preferă un rol mai degrabă discret, dar care este suficient de serios, de pregătit şi de tenace. Nu trebuie omis faptul că antrenorul care încă din mandatele de la Sportul şi FC Braşov dădea semne că are stofă de protagonist, s-a bucurat de sprijinul aceluiaşi abil preşedinte, veritabil paratrăznet în calea izbucnirilor sporadice ale unui patron care nu ezită să spună ce are de spus, indiferent că o face la cald sau după ce îşi decantează emoţiile. Şi pentru că am ajuns la patron, lui Ioan Niculae trebuie să îi fie recunoscute meritele că a investit. Într-o bază cum nu sunt multe, singura făcută din bani privaţi, în jucători şi în salarii cât mai aproape de ceea ce generic numim „la zi”.

Vorbim despre echipa care a marcat cele mai multe goluri în prima Ligă (41) şi care are oferă momente în care combinaţiile în viteză, acţiunile de contraatac şi execuţiile tehnice încântă efectiv. Şi asta în condiţiile în care din varii motive au pierdut doi jucători determinanţi din aceste puncte de vedere: Fatai şi Tembo. Sunt convins de faptul că în această perioadă, Dinu Gheorghe va căuta să îşi blindeze poziţiile deficitare şi după eventuale întăriri în centrul defensivei şi eventual pe benzi, Astra ar putea face pasul de la contracandidată-surpriză la veritabliă protagonistă în lupta pentru titlu. Un alt mare minus, infinit mai greu de compensat este acela al dezinteresului pe care din păcate publicul din Giurgiu îl manifestă faţă de performanţele Astrei.

Cum şi Petrolul are foarte multe atuuri, cel al susţinerii fanilor fiind unul semnificativ, iar Steaua e clar că nu va ceda, ne aşteaptă un retur cum nu am mai avut demult. Până la urmă asta e cel mai important pentru privitorul neutru, iar faptul că numele grele cu care eram obişnuiţi (Dinamo, Rapid, CFR, Craiova, Timişoara) nu sunt implicate în această luptă e compensat de calitatea fotbalului pe care Astra şi Petrolul le oferă.