Arde, uite cum arde! De la petarde, de la torţe, de la grătare, de la Steaua, de la ASA...

Aş începe cu Balaj. Relaxat, elegant, stăpân pe nervii săi şi, până la final, şi pe ai altora. Asemeni unei somităţi în materie, venit să ţină un seminar la un sanatoriu în care şi doctorii şi pacienţii au probleme la fel de mari. A izolat focul dintr-un derby în pragul incendiului cu gura de apă baută dintr-o sticlă aruncată de un spectator inconştient din zona VIP. Asta după ce grupul organizat din peluză îşi etalase arsenalul "piromaniac". OK, torţe, petarde, fumigene...Se vede frumos. Dar ca orice abuz... La un moment dat, ce e mult agasează...În fine. După ce a băut după fani, Cristi i-a făcut un semn discret rezervei sale „să palmeze” sticla...Scuze, dar asta e expresia.

Mai târziu, în meci, Balaj şi-a continuat rolul de salvator al unui derby pe care un Deaconu l-ar fi oprit de opt ori, luând o torţă aprinsă din preajma istericului Arlauskis şi aruncând-o cu cel mai firesc gest din lume în spatele porţii. Despre asta vorbim şi astfel de arbitri vrem să vedem...Aş zice că e mai important chiar şi decât felul cum judecă fazele! Oameni cu echilibru, cu prezenţă de spirit, care impun respect prin atitudine. Oameni care ştiu să potolească şi cea mai încinsă atmosferă, nicidecum să o inflameze. Şi nu, nu e vorba că la Rapid-Steaua de acum şapte ani era într-un recipient aruncat pe teren gaz, iar duminică seara, apă...Arlauskis (nervos, iritat şi iritrant încă de când a avut fanii săi în spate) o fi fost Lovin. Din fericire n-a fost Balaj Deaconu!

Dinamo, o echipă mică şi limitată, a vrut doar să încurce Steaua

Culmea e că un strop de fotbal s-a jucat tocmai după episodul sticla. Deşi intrată în criză, acum, pe finalul acesta de campionat, şi de timp, Steaua a arătat mai stăpână pe sine, pe mijloacele sale, pe fotbal. A avut posesie, sterilă, dar covârşitoare, în prima parte şi a iuţit jocul treptat. Gâlcă l-a scos din mânecă pe Stanciu, mijlocaşul de buzunar care începe să îşi şi să ne amintească de ce a venit la Bucureşti. Pe final, roş-albaştrii s-au jucat un pic cu focul, atunci când au primit gol şi dinamoviştii au început să spere într-un egal care să-i îndepărteze pe rivali de titlu. Un alt penalty, de data aceasta destul de uşor acordat, şi istoria s-a scris. Nimic nou.

Câinii pierd al optulea derby jucat în Arenă...S-a întâmplat asta şi pentru că au vrut puţin. Au fost obsedaţi de ideea de a-şi încurca adversarul. Nu au intrat în teren hotărâţi să încerce măcar să îşi facă jocul. La nivel declarativ tot afirmau că vor să fie la acelaşi nivel cu fanii. Ar fi trebuit să joace! Avântat, cu entuziasm, cu capul în gheata adversarului, să îşi dorească victoria, nu alibiul. Până la urmă, poate că nici nu pot. Vorba unei domnişoare finuţe venită prima oară la meci cu iubitul dinamovist de rit vechi: „Ai noştri nici nu aleargă...”

Familia care a dinamitat vestiarul Stelei a lovit din nou. Dar nu decisiv...

Victoria aceasta alimetează vâlvătaia finalului de campionat. ASA merge să arunce Gazul în aer, şi Steaua are război cu Concordia, echipă care e şi ea încă departe de salvare. De unde spuneam că suntem conectaţi numai la lupta pentru evitarea retrogradării,iată cum în etapa viitoare vom avea meciuri în care se vor ciocni cele două lumi. Sunt tentat să zic că Steaua s-a ridicat. A fost doar rănită şi cu ultimele forţe se va dezlănţui. Îl simt pe Gâlcă luându-şi pe finalul acesta soarta în mâini. L-a ignorat pe Becali şi a făcut echipa aşa cum a simţit. Nu am informaţii, dar la cum îl cunosc le-a spus jucătorilor după meci: „Mai sunt patru etape. E în joc onoarea, poate cariera voastră...Nu vă cer să faceţi nimic pentru mine! O faceţi pentru voi! După, puteţi sărbători titlul la orice grătar şi cu cine vreţi! Eu oricum o să plec...”.

Nu e nici locul şi nici momentul să comentăm prea mult, dar invitaţia făcută steliştilor înaintea derby-ului, la Snagov, e un alt gest dintr-un univers paralel cu valoriile pe care a încercat să le promoveze Gâlcă. La Steaua, în fotbalul nostru...”Veniţi! Sfârâie grătarul...”. Un lider adevărat ar fi luat o sticlă asemănătoare celei din care a băut Balaj la derby, ar fi făcut-o „pompier” şi ar fi stins focul. Chipciu, nu...S-a dus să pună cărbunii la reşedinţa Regecampf. Iar la derby şi-a făcut siesta!

Dacă va fi să piardă acest campionat, Steaua o va face din cauza lipsei unei unităţi de grup, accentuată mai ales după ce Al-Hillal şi-a concediat antrenorul, dar şi a absenţei suporterilor. Adică tocmai ce are Târgu-Mureşul din plin. Simpatia oamenilor şi un vestiar de excepţie.