Agentul Isac şi calificatul în elită Răducioiu

Subiectul „Under” este la modă. Că vorbim de „acoperire” sau de o anumită limită de vârstă, toată lumea e sub acest spectru. Să rămânem iniţial în aria sportului şi să îi transmitem „auguri” simpaticului Florin Radu Răducioiu.

Naţionala Under 17 condusă de el s-a calificat la turneul de elită şi are toate şansele să se califice la un turneu final. Aşa cum îi desfiinţăm după câte un eşec la scor, merită să subliniem performanţa unei echipe care a umilit Danemarca (6-1) şi apoi a trecut la limită de Andorra, reuşind atingerea obiectivului.

E de văzut ce se va întâmpla mai departe cu această generaţie, dar şi cu un antrenor al cărui contract expiră la finele acestui an. Răducioiu a dovedit că merită păstrat în fotbalul românesc. Mă îndoiesc însă că se va întâmpla asta, întrucât discursul său este, chiar dacă are inflexiuni pronunţat italiene, unul echilibrat. Nu critică vechea conducere, ba din contră, de dragul de a se pune bine cu noua ordine a lucrurilor din fotbalul românesc. Are un alt fel de a spune lucrurilor pe nume.

Pe Doru Isac, un coleg federal al lui Radu, de exemplu, îl suspectez de exces de zel. Am salutat bucăţi din viziunea pe care ar putea să o aducă în fotbalul românesc. Voi susţine întotdeauna nevoia de updatare, chiar de reinventare, pentru a putea să avem rezultate pe termen mediu şi lung. Atacul său gratuit la adresa lui Hagi mă dezamăgeşte. Chiar dacă îmi recunosc şi asum slăbiciunea şi subiectivismul pe acest subiect, admit că e necesar schimbul de idei, contradicţia, varietatea argumentelor.

Nu, Hagi nu deţine adevărul absolut. Da, Hagi a fost perfect (pentru mine unul) ca fotbalist, dar asta nu înseamnă că în activitatea de manager ori antrenor trebuie judecat altfel deât din perspectiva a ceea ce face azi. De aici până la a apela la un limbaj preţios cu scopul de a-l ataca „elegant” şi constant e distanţă lungă. Ce vreau să spun e că „Ştiţi unde greşim? Acest delir de superioritate (a lui Hagi) e acceptat ...” seamănă izbitor cu: „Am asistat dezamăgit la o gândire periferială (a lui Hagi). Se ştia că este recunoscut pentru misoginismul său...”.

Se închide cercul lui „under” şi mie îmi vine să spun că e o modalitate periferială a „agentului” Isac de a se subordona ca discurs declickului superior pe care Burleanu l-a avut după prima lună de mandat. Până la urmă nu toţi trebuie să adere simbolic la monarhia bătrânului Rege Hagi, ca formă de guvernământ în fotbalul românesc, dar meritocraţia cu care ne tot ameninţă tânărul preşedinte nu se instaurează demolând arbitrar mituri şi simboluri.