Adevărații acționari și falșii investitori

Studiile juridice și de drept economic ar putea deveni condiție determinantă pentru orice activitate are legătură cu fotbalul. Vrei să antrenezi? OK, urmezi cursurile școlii de profil, faci practică la o echipă din Europa, dar pentru a da indicații de pe bancă mergi la specializare la Anghelache de la ASE, ajuns între timp președinte la Dinamo. Practic, câinii s-au adaptat cel mai bine situației prin cooptarea profesorului de economie în administrativul clubului. Pentru atacanți simțul porții trebuie să fie dublat de cunoașterea în amănunt a legii insolvenței, la fel cum mijlocașii în afara de știința jocului trebuie să aibă abilitatea comunicării cu administratorii judiciari. Judecătorii sindici trebuie respectați în egală măsură cu centralii meciurilor și tot așa.

Condus după ureche, după mici interese și fără un cadru de legi și regulamente care să preîntâmpine astfel de situații, fotbalul nostru s-a împotmolit în neputința și nesimțirea celor care l-au guvernat. De plătit, plătesc tot cei mai puțini vinovați. Suferă, în egală măsură, antrenorii, jucătorii și spectatorii, adica tocmai cei fără de care nu ar mai fi nimic posibil. Sincer, mi-e silă la modul cel mai propriu cu putință să insist pe incompetența și impostura unor așa-ziși patroni și conducători. Prefer să subliniez etapă de etapă devotamentul și caracterul celor care duc povestea mai departe.

Runda asta m-a impresionat la Steaua răutatea pozitivă, dusă până la autosacrificiu ori mutilare. Se tot vorbea de dopaj. E unul moral, de încredere, al determinării și dârzeniei. Pârvulescu e prăbușit după o ciocnire violentă cu portarul echipei sale, Tătărușanu urlă disperat, dar Bourceanu refuză efectiv să dea mingea afară și le cere coechipierilor să se prăvălească spre poarta ieșenilor. Egalarea imediată e un obiectiv mult mai important, faptul că sunt conduși apasă mai mult și doare mai tare decât zvârcolirea unui coleg cu plămânul afectat nu numai de efort, ci și de o lovitură teribilă. Trebuie să înscrie cu orice preț. Mingea aia va intra în plasă și în drumul spre gol vor călca în picioare totul, chiar și capetele coechipierilor. Rusescu e amețit de șutul lui Chipciu, are un bandaj cât o roată de tractor și maieul plin de sânge, dar vrea un tricou să mai intre 3 secunde pe teren. Asta a accesat Reghe de când a venit, dincolo de metode moderene de pregătire și recuperare. Un resort interior care i-a dus la titlul 24. Un commando pentru titlu, compus din simplii soldați, geniști și kamikaze în egală măsură.

În campionatul ăsta, Steaua e din alt film. Restul campionatului e o telenovelă tristă și contrastantă. Cu sătui de bine, cu plictisiți de serviciu, gen Astra, Pandurii sau CFR. Echipe cu bani aproape la zi, dar cu prestații la fără frecvență. Veți zice poate că am uitat să trec Vasluiul aici, dar acolo sunt eu tentat să cred că e altă situație și că Porumboiu e şi altceva decît victima care se autodeclară de câte ori are ocazia.

Mari eroi sunt Gane și varianta lui mai accentuată, Ganea, cei care au resuscitat aproape miraculos Severinul și Clujul de tradiție. Țălnar și Rada își continuă misiunile de salvare din situații limită, conștienți fiind că vor fi dați la o parte când la cluburile pe care le-au slujit devotați cu sufletul, lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Oamenii care nu vor să se lase învinși care luptă și care cred în spirit care sunt motivatori și motivați. Ei sunt adevărații acționari ai fotbalului nostru pentru simplul motiv că fac ceva, că acționează. Restul? Cu Copos și toți cei ca el sunt îmbuibații bosumflați, resemnații, profitorii de succese și imagine, care ies în față numai să se împăuneze. Datorită lor sunt victoriile și din cazua altora eșecurile. Falșii investitori, împrumutatorii... unii dintre ei ajunși în pragul falimentului din cauza managementului defectuos și a grandomaniei inutile.