Camino de Santiago

Real Madrid a bătut marți seară la Roma, dar asta nu e neapărat o știre. Succesul deținătoarei trofeului într-un meci de Champions League, fie el și contra unei echipe importante în peisajul fotbalistic european, nu iese nicidecum din sfera normalului. Cine n-a văzut partida de pe ”Olimpico” poate gândi în felul acesta. Iar un fan al Madridului care, din cine știe ce motive, n-a urmărit disputa de marți poate trage concluzia că e o victorie ce pune capăt crizei de personalitate prin care trece Real Madrid în aceste zile. Evident, se pot găsi și oameni care au văzut meciul și să tragă această concluzie. Eu cred însă că nu e chiar cea mai corectă. Real Madrid n-a ieșit, deocamdată, din criză, dar o poate face, căci are din plin capacitățile necesare.

”Camino de Santiago” este o rută de pelerinaj ce străbate Franța și Spania și are ca punct final Santiago de Compostela, mai exact mormântul Apostolului Iacob cel Mare, cel dintâi apostol martir al creștinătății. N-o să intru aici în mai multe detalii, o simplă căutare pe google îi poate ajuta pe cei care încă nu știu despre ce e vorba să descopere una dintre cele mai fascinante experiențe ale timpurilor noastre. Camino de Santiago durează cel puțin o lună, căci se face la pas, dar cel mai normal e să-l străbați într-o lună și jumătate, maximum două. Cam peste două luni vom ști dacă drumul lui Santiago Solari ca antrenor al Madridului este corect străbătut sau este nevoie de alte decizii. Peste aproape două luni vom fi depășit o etapă grea în fotbalul spaniol, cea din ianuarie, cu meciuri de Cupă și campionat practic din trei în trei zile, și ne vom afla în preajma startului fazei eliminatorii din Champions League, când nicio eroare nu mai e permisă. Urmează așadar pentru Solari un soi de pelerinaj fotbalistic din care vom afla ce tip de tehnician este.

Spunea Gică Craioveanu la Fotbal European că nu i se pare că Solari ar avea personalitatea necesară pentru a controla un vestiar precum al Realului. E foarte posibil ca această personalitate să nu fi fost foarte bine cunoscută. Ceea ce s-a întâmplat la Roma, lăsarea lui Isco în afara lotului, e o decizie pe cât de riscantă pe atât de curajoasă și arată destule mostre de caracter. Isco nu e Dani Ceballos, nu e nici măcar Asensio, a avut probleme și cu Zidane, a amenințat că pleacă, i s-a mărit apoi considerabil salariul și i s-a făcut un contract foarte lung. Devenise un element fix în perioada Zizou, se vorbea inclusiv de Balonul de Aur și se spunea că, în viitor, după ce steaua lui Cristiano va apune, va fi Madridul lui Isco. Cu ceva trebuie să-l fi supărat el pe Solari de a luat această decizie, căci între a fi rezervă (fie și nefolosita) și a fi scos din lot e diferență destul de mare. E clar, Isco e unul dintre cei pe care plecarea lui Lopetegui nu i-a ajutat, pesemne că e și foarte dezamăgit acum, dar e la fel de clar că el face parte din categoria fotbaliștilor, nu a jucătorilor de fotbal, și e unul dintre cei pe spatele căruia ar trebui purtată această luptă de ieșire din criză. E un subiect de interes pentru zilele următoare, dar e și un examen pentru Solari, altul decât cel tactic, căci arta de a stăpâni un vestiar e la fel de importantă ca tactica pe care o impui.

Și apropo de asta. Solari pare să înțeleagă că Real Madrid are nevoie să-și regăsească principiile fotbalului din perioada Zidane. Sunt de acord, nu mai e Cristiano, iar absența lui înseamnă mult. Goluri multe în minus, dar și o doză de seriozitate și ambiție în pregătire în minus. Dar Real Madrid a jucat fotbal în perioada Zidane și fără Cristiano și acesta e butonul pe care cred că încearcă să-l apese Solari. Plecând de la eșecul lui Lopetegui, precipitat după părerea mea, căci el avea anumite idei care însă aveau nevoie de timp, și bazându-se pe realitatea unui lot care reclamă cu ton ridicat îmbunătățiri. Solari pare să fi intuit că Modric și Kroos trebuie să primească acel confort pe teren care să-i facă să se exprime așa cum o făceau cu Zidane. În special Modric, care totuși merge pe 34 de ani și nu mai poate fi acel jucător omniprezent din aceste 3 sezoane. Ultimii 10 ani au impus în enciclopedia fotbalului două linii de mijloc: Xavi-Busquets-Iniesta și Modric-Casemiro-Kroos. Câte 3 Champions League de fiecare parte. Xavi și Iniesta sunt istorie, Modric și Kroos încă încearcă să reziste, chiar dacă situația croatului nu-i cea mai clară, iar asta poate fi o durere de cap pentru Solari. Ca Modric și Kroos să aibă acel confort, ei trebuie să aibă lângă ei în teren un tip care să le acopere spatele, să le corijeze erorile și să le ofere siguranță. Cum Casemiro nu e disponibil, Solari a apelat la Marcos Llorente și a renunțat la alt tip de experimente, de tip Dani Ceballos, pe care le făcea Lopetegui. 

E o primă mutare. Pe Solari îl ajută mult rezultatul și jocul din repriza a doua. Însă cel din prima parte sigur nu. Cât timp Roma, cu tinerii ei, și-a menținut starea de spirit nealterată pericolul nu e existat decât la poarta lui Courtois. Dacă Under marca în finalul primei reprize, nu se știe cum s-ar fi jucat a doua. Dacă Fazio nu anticipa Crăciunul și nu-i făcea acel cadou lui Bale, nu se știe în ce cheie aș fi scris acest text astăzi. Probabil în aceeași, doar cu unele diferențe. Căci ideea este că Solari abia acum începe treaba, iar povestea cu Isco poate fi un semnal. La antrenamentul oficial de luni seară a fost și Florentino Perez, care face foarte rar asta, un mesaj clar adresat lotului că Solari are tot sprijinul său. 

Altfel, erorile de care vorbeam mai sus i-au ajutat pe cei de la Real Madrid să alerge un pic mai eliberați. L-am văzut după foarte multă vreme pe Bale galopând ca-n vremurile bune, ajutat de rezultatul de pe tabelă, dar și de căderea Romei, inexplicabilă totuși, căci în față aveau un adversar cu probleme vizibile. Solari a câștigat un meci important, și-a asigurat locul 1 în grupă, a descoperit poate un back-up de calitate pentru Casemiro, în persoana lui Llorente, și a confirmat oarecum că Real Madrid continuă să aibă acea dedublare aproape mistică atunci când vine vorba de Champions League. Și cam aici se termină aspectele pozitive, mai ales că și Lopetegui părea pe cai mari după ce învinsese Roma.