Victoria, dopingul perfect

Se tot spune că victoriile aduc victorii. Și că starea de spirit e esențială în obținerea bunelor rezultate. Par vorbe goale, aruncate pe la conferințele de presă spre a umple timpul ori prin texte spre a umple spațiul. Dar nu e chiar așa, iar lucrul ăsta s-a dovedit de-a lungul timpului cu o rigurozitate aproape științifică. Când câștigi meci după meci, duel după duel, e mult mai simplu să mergi pe aceeași linie, succesele vin apoi lin, din elan. Starea de spirit e bună, iar asta ajută la încredere. Iar încrederea ajută enorm în obținerea victoriilor. Și iată cum cercul se închide.

Real Madrid trebuia neapărat să câștige contra lui Șahtior dintr-un motiv cât se poate de simplu: orice alt rezultat ar fi făcut ca aerul să devină irespirabil în cadrul lotului. Mișcările lui Rafa Benitez au fost foarte atent urmărite. Toată lumea era curioasă să afle cum va reacționa Rafa după eșecul din ”Clasico”. Iar tehnicianul spaniol a revenit la sistemul de dinaintea meciului cu Barcelona, un 4-3-3 cu Casemiro în fața apărări, flancat de Modric, dar și de Kovacic, ca noutate față de ultimele partide. Apropo de Casemiro. Cineva mi-a reproșat că am pomenit prea mult numele brazilianului, atât în comentariul partidei de pe ”Bernabeu”, cât și în analizele de după. ”Casemiro nu-i vreun Makelele sau Vieira să vorbiți atât despre el”, suna reproșul. Poate că așa e, dar explic și aici ceea ce i-am explicat și celui care mi-a trimis mesajul pe facebook. Fără să fie Makelele, ceea ce e un demers tare dificil de atins de oricine, Casemiro e singurul din lotul de azi al Realului care poate îndeplini această funcție atât de importantă, a mijlocașului defensiv, a numărului 5, cum vreți să-i spuneți. În analiza de după ”Clasico”, am scris pe acest blog că eu îl vedeam pe Xabi Alonso drept personajul esențial al acestei așezări pe care și-o dorește Rafa Benitez. Xabi Alonso însă nu mai e la Madrid, a avut grijă Guardiola, Casemiro în schimb e.

Așadar, cu brazilianul ca număr 5 și cu Kovacic alături de el, Real Madrid a arătat ceva mai multă siguranță defensivă. E adevărat, în fața unui rival ce n-a izbutit să pună foarte mult pericol. Între Șahtiorul de azi și cel de acum câteva sezoane, care pierdea în primăvara Ligii Campionilor în fața Barcelonei a lui Bayern ori a Borussiei Dortmund, e o diferență destul de mare. Pe care o putem descifra enumerând numele de care Mircea Lucescu s-a despărțit între timp, contra unor sume excelente. O echipă nu se face, desface și iar face peste noapte, astfel că imaginea pe care Șahtior a lăsat-o în această fază a grupelor este, după părerea mea, perfect justificabilă.

Altădată o echipă ce căuta construcția, posesia cu progresie, Șahtior a cedat în această partidă mingea deliberat, căutând să reziste și, eventual, să profite de pierderi ale balonului. Demers complicat, căci Real Madrid, în ciuda problemelor, beneficiază de fotbaliști uriași, cu calități recunoscute, ce pot rezolva meciul prin sclipiri individuale.

În afară de siguranța defensivă, greu de palpat totuși în condițiile unui adversar modest, Real Madrid a mers totuși pe aceeași linie ușor confuză. Mi se pare că Rafa Benitez încă nu are o strategie clară de echipă, încă nu știe cum să amestece filozofia sa de joc, probată de-a lungul timpului, cu rezultate notabile, cu ceea ce are la dispoziție. Încă nu are bine definit mecanismul de ieșire din apărare cu mingea la picior, mecanismul defensivei poziționale, mecanismul tranzițiilor, în special cea negativă, de apărare cum ar veni, căci cea pozitivă beneficiază cât de cât de calitatea lotului. Toate astea se deprind la antrenamente și la jocuri, problema vine din disponibilitatea vestiarului de a asculta și de a aplica. Aici e o mare întrebare, căci semnele sunt destul de evidente cum că pe Rafa Benitez nu-l prea plac jucătorii. Vezi ultimul caz, reacția ușor nervoasă a lui Bale la Lvov, atunci când a fost înlocuit. Care se adaugă la reacții asemănătoare venite de la Isco, de la James Rodriguez, de la Cristiano chiar.  Iar faptul că încontinuu se accidentează oameni nu-l ajută deloc pe Rafa. La Real Madrid e un festival al leziunilor musculare, iar jucătorii au cerut insistent, inclusiv public, ba chiar au și votat în vestiar ca medicul echipei, mai exact șeful corpului medical, căci la Real e o echipă întreagă, Jesus Olmo,  să plece. Problema e că Olmo e de neatins, fiind cumnatul lui Jeronimo Fare, cardiologul lui Florentino Perez și membru în comitetul director al clubului. O încrengătură ce reprezintă încă o problemă a unui vestiar plin de convulsii.

În concluzie, victoria e cel mai important element al unui meci pe care mulți ar fi preferat să nu-l joace, din pricina riscurilor existente. Faptul că de la 0-4 s-a ajuns la 3-4 ține de starea de spirit de care vorbeam, căci un gol încasat, pe fondul schimbărilor și a accidentării lui Varane, a produs o stare de vrie pe final ce putea duce inclusiv la o istorică revenire la 4-4. Real Madrid e departe încă de așteptări, dar pauza de iarnă nu-i departe și ea poate fi un element ajutător.

P.S. 
Două vorbe despre Juventus. O altă echipă care avea nevoie de victorie în această etapă de Champions League, din considerente un pic diferite de ale Realului. De la eșecul cu Sassuolo, de acum o lună, echipa e în progres evident, cu 4 victorii și un egal (la Monchengladbach) în 5 meciuri. O serie pozitivă, ce trebuia continuată cu City și a fost. ”Bătrâna Doamnă” a jucat un meci extrem de serios, de sobru în fața celor de la City, iar apărarea, Barzagli-Bonucci-Chiellini, pe care eu o consider dintre cele mai bune din Europa la această oră, căci puține echipe se pot lăuda cu așa un amestec de forță, valoare și experiență, practic n-a suferit. Allegri a revenit la sistemul cu 3 fundași centrali, iar asta îl ajută foarte mult pe Alex Sandro, la care începem să revedem imagini din sezonul trecut, imagini care au făcut ca Juve să dea 26 de milioane de euro pe brazilian, deși contractul său cu Porto expira în vara viitoare, doar pentru a nu risca să-l piardă.