Neymar și obligatul său pas în față

Barcelona a survolat neașteptat de bine aceste două luni în care a fost nevoită să se descurce fără cel mai important om al său. De unde, în momentul accidentării lui Messi, oamenii se gândeau la necesitatea de a ajunge la ”El Clasico” cât mai aproape posibil de Real Madrid, realitatea de dinaintea marelui duel de pe ”Santiago Bernabeu” arată o echipă catalană având 3 puncte mai mult și o stare de spirit mult mai bună. Pentru prima dată în istoria de 10 ani a perfectei comuniuni cu Messi, echipa a arătat că se poate descurca și în absența liderului său. Iar la această nouă stare de spirit rolul cel mai important l-a avut Neymar. 

Nu, n-am uitat golurile lui Luis Suarez. Despre importanța uruguayanului în dinamica Barcelonei am scris de multe ori pe acest blog. Însă în toată această perioadă, Barcelona a avut un lider în persoana lui Neymar. A cărui maturizare fotbalistică este chiar mai evidentă în acest sezon decât în precedentul când, să nu uităm, brazilianul a dat un număr impresionant de goluri și aproape împotriva tuturor adversarilor puternici pe care i-a întâlnit. În această perioadă însă, când Messi era accidentat, când Iniesta s-a accidentat și el, când Mascherano s-a văzut implicat în chestiuni extrafotbalistice, când Puyol și Xavi nu mai sunt, liderul Barcelonei a fost Neymar. Un pas pe care brazilianul a fost obligat să-l facă, pe care și l-a mai asumat și-n alte ocazii, vezi sezonul cu Tata Martino, când Messi a avut multe probleme, dar care de data asta i-a ieșit. În momentul acesta, Neymar e referința jocului Barcelonei, e cel care condiționează atacurile și oferă soluții. E acel Neymar de la ”naționala” Braziliei, a cărui absență la Mondial și la Copa America s-a notat extrem de limpede. Întrebarea pe care și-o pune toată lumea e ce se va întâmpla atunci când se va reîntoarce Messi.

Răspunsul pare simplu: lucrurile vor reveni la normalul din sezonul trecut (mai bine zis din perioada ianuarie-iunie a sezonului trecut) ori de dinaintea accidentării argentinianului. Dar nu știu dacă e chiar așa ușor. În aceste două luni, Neymar s-a obișnuit să fie el liderul din teren, să fie la originea acțiunilor, să fie referința, așa cum spuneam mai sus. Când va reveni Messi, acest rol îi revine în mod natural argentinianului. În această perioadă, Neymar a experimentat lucruri pe care înainte nu prea putea să le facă, iar în mod firesc jocul Barcelonei s-a mutat dinspre dreapta spre stânga, zona de acțiune a brazilianului. Cu consecințe de rigoare asupra evoluțiilor lui Jordi Alba, căruia îi convine mai mult ca mingea să fie în dreapta, pentru a i se elibera o zonă mai mare de acțiune, și ale lui Dani Alves, căruia, dimpotrivă, nu-i convine ca mingea să fie pe partea opusă în care se află el. Când va reveni Messi, mi se pare destul de clar că lucrurile se vor modifica. Și-atunci va fi de urmărit ce se va întâmpla cu Neymar.

În momentul ăsta, între Messi, Neymar și Suarez există o legătură, inclusiv sau mai ales în afara gazonului, ce a stat la originea performanțelor din sezonul trecut. Dar lucrurile pot evolua oricând. În jurul unui fotbalist sunt multe interese, stau multe persoane dubioase. Deja lumea a văzut că Neymar poate fi un lider, căci dacă a făcut-o la Barcelona o poate face oriunde. Atunci când ai fost lider, fie și pentru o lună, poate fi un pic mai complicat să redevii adjunct. Iar pe această bază, se spune, există tot mai multe propuneri, să le spunem indecente, care vin pe adresa brazilianului. Indecente din punct de vedere fotbalistic, căci din alte puncte de vedere au existat și vor exista întotdeauna. Neymar e în al treilea sezon din cele cinci semnate în vara lui 2013. La vară ar trebui finalizate negocierile privind prelungirea, care va trebui să includă, logic, și o mărire de salariu. Una care nu-i așa ușor de acordat precum ar crede lumea, căci s-ar crea așa numitul efect de domino, s-ar putea destabiliza vestiarul. Sunt cel puțin 3 echipe care, în momentul ăsta, i-ar putea oferi lui Neymar un salariu mai bun decât cel pe care-l are azi la Barcelona, dar și acel statut preferențial, de lider al echipei. Cele două grupări din Manchester, City și United, PSG, chiar și Chelsea, ar putea veni cu această propunere: bani mai mulți plus statut. 

Acum rămâne de văzut ce-și dorește Neymar. Logica ne spune că n-ar avea nici un motiv să-și dorească o schimbare. E încă tânăr, 23 de ani, viitorul e al lui, inclusiv Cristiano Ronaldo a spus-o. Oamenii sunt însă imprevizibili în aspirații și în momentele în care-și doresc anumite lucruri. Poate că Neymar își dorește să fie numărul unu, dincolo de bani, își dorește uniforma de lider, pe care la Barcelona, deocamdată, nu-o poate avea. Messi totuși are abia 28 de ani, mai e mult până la retragerea în plan secund. E o dilemă al cărei răspuns îl vom afla în timp. Deocamdată, Messi și Neymar au arătat că pot colabora perfect, lucru pe care Johan Cruyff, de exemplu, nu l-a crezut posibil. De-acum încolo, Barcelona nu prea mai e doar a lui Messi. Deja vorbim de echipa lui Messi și Neymar, cu Luis Suarez pe post de purtător al celor două săbii, ce-au stat în aceeași teacă, dar care vor trebui să stea de-acum înainte în ambele mâini ale războinicului.