Între Conte şi Allegri, acelaşi Juve
19.01.2015, 15:41Când Antonio Conte se decidea, astă-vară, să părăsească o "Bătrână Doamnă" devenită pentru a treia oară concutiv campioană a Italiei, ba încă și cu un record de puncte, multă lume n-a știut ce să creadă și destui suporteri torinezi n-au știut cum să privească viitorul. Știrea plecării lui Conte, deși oarecum anunțată de anumite zvonuri, fusese suficient de șocantă, căci mai rar vezi un antrenor să plece brusc, chiar înainte de începerea pregătirilor pentru un nou sezon, întrerupând astfel o serie de succese la care contribuise în mod esențial.
Numirea lui Massimiliano Allegri, cel mai la îndemână nume în acel moment, aducea după sine și o undă de îngrijorare. Între Allegri campionul cu Milan și Allegri cel dat afară de la Milan, mai aproape era ultima variantă, În plus, exista și acel episod al plecări lui Andrea Pirlo de la Milan la Juve, episod care a coincis practic cu transferul de putere în Serie A dinspre Milano către Torino, la care, se spunea, Allegri ar fi avut o suficient de mare contribuție. M-am numărat printre cei care, pe acest blog, au considerat că lupta pentru titlu în Serie A se va echilibra. Mizam pe o creștere a Romei, dar și pe o scădere a lui Juventus, în condițiile date, ba chiar credeam că Napoli se va putea implica și ea în această luptă.
Suntem la jumătatea campionatului. Napoli nu s-a implicat în lupta pentru titlu, iar mariajul dintre Benitez și gruparea napoletană își numără ultimele săptămâni. Roma a mai crescut, în schimb Juventus a rămas pe aceeași poziție dominantă. E din nou campioana turului și, chit că distanța față de Roma e un pic mai mică decât anul trecut pe vremea asta, rămâne principala favorită la câștigarea celui de-al patrulea "scudetto" consecutiv. În plus, e și calificată în primăvara Champions League, cu destule speranțe pentru un loc în "sferturi", dacă e să privim la cum arată Borussia Dortmund în acest moment. Nu sunt foarte convins acum că Antonio Conte nu regretă pasul făcut astă-vară. Felul lui de a fi, felul lui de a-și face meseria nu-l prea recomandă pentru funcția de selecționer, e un tip mult prea implicat în fotbal ca să-i placă acest "dolce far niente" al selecționerilor în anumite momente. E alt subiect însă.
Privit cu destul scepticism în momentul instalării, Massimiliano Allegri i-a convins pe toți cei care cam mustăceau atunci când a fost numit. Nu-i simplu să reușești cu o echipă desenată de altul, cu o strategie de trasferuri gândită de altul și cu un stil de joc antrenat de altul. Cu multă delicatețe, Allegri a dus corabia înainte, deși destui îi prevedeau furtuni. A gestionat perfect relația cu Pirlo, de unde ne dăm seama că nimic în fotbal nu e ce pare a fi. Probabil că Allegri a avut o contribuție la plecarea lui Pirlo de la Milan. Chit că decizia a fost atunci a lui Berlusconi și Galliani și avea clar fundament economic, căci Pirlo avea salariu mare și nu părea dispus să-l micșoreze prea tare, Allegri ar fi putut cred să-l păstreze pe Pirlo. Era totuși antrenorul care câștigase campionatul, cuvântul lui era important. N-a făcut-o, pesemne că și el a crezut atunci că Milan se poate descurca și fără Pirlo, și a plătit mai apoi. Nu știu cât de bună e relația actuală a lui Allegri cu Pirlo, probabil că nu sunt foarte buni prieteni și nu-și fac vacanțele împreună. Ceea ce știu și se bazează de fapt pe ceea ce am văzut în acest tur de campionat e că între Allegri și Pirlo relația de colaborare profesională a funcționat perfect. Allegri a știut unde să-l folosească pe Pirlo, când să-l folosească și când să-l protejeze, nu s-a simțit nici o clipă un semn de ranchiună din partea fotbalistului față de vechiul și noul lui antrenor. Problema gestionării vestiarului, relația pe care trebuie s-o ai cu cei mai importanți jucători din lot e extrem de delicată pentru orice antrenor. Cît de pregătit ai fi, dacă nu ai știința comunicării și orgoliul o ia înaintea inteligenței nu ai nici o șansă.
Deși era limpede că sistemul cu 3 fundași centrali nu prea e pe stilul lui, Allegri n-a făcut o revoluție în acest compartiment. În septembrie, după victoria cu Milan, anticipam pe acest bog că Allegri va schimba cât de curând linia de apărare. Așa s-a întâmplat, dar numai la momentul potrivit, atunci când Allegri a considerat că echipa e pregătită. Beneficiind, e adevărat, și de conjunctura, favorabilă în context, a unor probleme de lot. Apărarea în patru oameni a însemnat și o altă distribuție la mijloc. Echipa e mai agresivă acum, stiul lui Allegri, iar rolul jucătorilor din zona centrală a devenit parcă mai important. Cu un plus pentru Pogba, a cărui influență în jocul lui Juve a crescut simțitor. E greu de crezut că Pogba va putea fi păstrat prea mult, căci prea multe cluburi potente îl vor pe tînărul francez, iar Juve nu poate, deocamdată, să concureze cu ele. Va obține însă un profit substanțial, pe care dacă-l va investi inteligent ar putea face ca pierderea să treacă neobservată.
Cu o singură sincopă majoră în campionat, eșecul cu Genoa, și cu o singură dezamăgire, pierderea Supercupei (răzbunată apoi de victoria obținută chiar la Napoli, după 14 ani), parcursul lui Juve din prima parte a campionatului poate fi considerat, în contextul celor petrecute în vară, drept remarcabil. Lupta pentru titlu rămâne deschisă, dar "Bătâna Doamnă" își păstrează mersul viguros din ultimele sezoane.