În mintea lui Florentino Perez

"Being John Malkovich". E un titlu suficient de cunoscut printre amatorii de film. Dacă nu l-ați văzut încă, merită s-o faceți. Pe scurt, căci nu o să încerc defel să trec la cronici cinematografice, e vorba despre cineva pe nume Craig, personajul principal, păpușar de meserie, care găsește el o modalitate de a pătrunde în mintea lui John Malkovich, un actor suficient de mare și el în zilele noastre. Pentru 15 minute. Miercuri seară, în timp ce comentam meciul Realului cu Levante, m-am gândit pentru o clipă că tare mi-ar plăcea să pot intra și eu, poate mai mult decât 15 minute, în mintea lui Florentino Perez. 

Cred că nu doar eu aș vrea asta. Cred că mulți ar vrea să știe ce e acum în mintea lui Florentino Perez. Sigur, mulți ar vrea să fie Florentino Perez. Asta e puțin mai greu, dar dacă aș descoperi și eu, așa cum a făcut Craig în film, o ușă prin care să pătrund în mintea lui Florentino aș încerca să dau o raită pe-acolo, eventual aș negocia să petrec mai mult de 15 minute printre neuronii bossului de pe "Santiago Bernabeu". 

Aș vrea să înțeleg cum un om care a fost capabil să construiască un business cu atât de mare succes precum concernul său ACS, care a devenit cea mai puternică firmă de construcții din Spania și printre cele mai importante de pe mapamond, care a reușit să facă din Real Madrid clubul cu cel mai mare buget din lumea fotbalului e capabil să repete, la milimetru aș zice, aceleași erori. Acum 10 ani, pleca de la un Real Madrid pe care el îl făcuse "galactic", dar pe care îl coborâse, prin greșelile manageriale făcute, într-o criză de personalitate fără precedent. Lucru care se cam întâmplă și acum.

În 2006, când a abdicat prima dată de pe tronul pe care atât de tare îl prețuiește, Perez dăduse afară un antrenor ce-i câștigase Liga Campionilor, pe Vicente Del Bosque, umpluse lotul de Baloane de Aur, stabilise noi recorduri, prin David Beckham, de vânzare a tricourilor pe piața mondială, îl ratase din considerente bizare pe starul  viitorului, Ronaldinho, străbătuse toate meridianele în turnee zice-se de pregătire, dar care numai de pregătire nu erau și, nu neapărat în ultimul rând, îl lăsase să plece foarte ușor pe singurul "galactic"" cu profil defensiv ce exista în acea epocă, mă refer la Makelele. După 10 ani, Real Madrid se află cam în aceeași situație, ca-n "Ziua Cârtiței", dacă tot am infiltrat în text și momente cinematografice. Florentino l-a dat afară pe antrenorul ce-i adusese Champions League, a umplut echipa de fotbaliști de zeci de milioane de euro (cu alte Baloanele de Aur era ceva mai complicat, căci e vorba de Messi), a stabilit noi recorduri, prin Cristiano Ronaldo de vânzare a tricourilor, l-a ratat pe un Balon de Aur al viitorului, Neymar, a străbătut lumea-n lung și-n lat în turnee de vară obositoare și a scăpat de singurul element defensiv al lotului, mă refer la Xabi Alonso. Mi se pare un subiect de film excelent.

Mă întorc la cele spuse la început. Și la dorința de a pătrunde în mintea lui Florentino Perez. Aș vrea să aflu ce are-n cap el pentru sezonul viitor. Căci sigur la ceva se gândește. Eventual, aș fi curios să văd dacă pe-acolo, printre neuroni, se ascunde, temător, gândul demisiei. E posibil să existe și această variantă, dar cred că în momentul ăsta e ferecată bine. Aș vrea să știu așadar care ar fi planurile lui Florentino. Căci e suficient de limpede că trebuie să facă ceva. În stilul caracteristic, mai ales că e foarte probabil ca-n vara asta să fie nevoit să facă transferurile și pentru vara viitoare, va cheltui sute de milioane pe jucători. Dar ce jucători, asta e întrebarea. Și, mai ales, ce antrenor?

Mi se pare destul de clar că Zidane nu va continua. Poate doar o eventuală câștigare a Champions League să-i salveze postul, în stilul Di Matteo de acum 4 ani. Aproape zilnic apar nume de antrenori ce l-ar putea înlocui pe Zizou, iar ăsta e un element cu suficientă relevanță. După greșeala cu Rafa Benitez, un tehnician bun, dar mai degrabă un anti-star, cred că Florentino va încerca să facă o mutare de efect, să aducă un nume mare, eventual pe cel mai mare. Cam cum a făcut în 2010, când l-a adus pe Mourinho. Faptul că a sondat terenul la Guardiola, înainte ca Pep să anunțe oficial că va merge la City, dovedește o preocupare în acest sens. Problema e că atunci Mou a fost disponibil, azi nu prea mai sunt antrenori cu nume mare pe piață. Unul ar fi chiar Mourinho, altul ar fi Joachim Low, pe care eu îl vedeam și-l văd în continuare cel ales, mai nou se vorbește de Allegri, care chiar ar fi o mutare interesantă. Sau poate că, într-un final, marea slăbiciune a lui Florentino, Arsene Wenger, va accepta să conducă noua revoluție madrilenă, în urma căreia să se schimbe polii de putere fotbalistică în capitală și în Spania. 

O mică paranteză. Că tot vorbeam de revoluții, care mai au câteodată și victime colaterale. În momentul ăsta, scaunul lui Florentino pare de neatins, chit că se tot vorbește pe la colțuri că s-ar agita apele și s-ar încerca formarea de coaliții cu aer de dizidență pentru a fi îndepărtat. Astăzi, conform noului statut al clubului, oricine dorește să devină președinte la Real trebuie să aibă carnet de socio de cel puțin 20 de ani (înainte era doar 10), dar mai ales trebuie să pună la dispoziția clubului, să blocheze cu alte cuvinte, din contul personal, foarte important aspectul, o sumă de bani reprezentând 15 procente din bugetul anual. Care buget se învârte în jurul cifrei de 600 de milioane de euro. Vă las plăcerea să calculați cât înseamnă 15 la sută din 600 de milioane, dar mai ales să-l descoperiți pe cel care ar avea banii ăștia și ar fi dispus să-i blocheze timp de 5 ani. Bineînțeles, dacă e și socio de 20 de ani, că altfel ceva petro-dolari s-ar găsi prin anumite colțuri. Paranteză închisă.

Cum minutele pe care le puteam petrece în mintea lui Florentino se apropie de final, aș fi tare curios să aflu dacă măcar acum a înțeles ceva din cele întâmplate. Dacă măcar acum va încerca să fie mai puțin preocupat de clasamentele din "Money League" sau "Forbes", dacă va putea să-l lase pe antrenorul pe care-l va pune să se ocupe el singur de echipă și nu-i va impune ca milioanele investite să fie pe gazon cu orice preț, dacă va înceta să creadă că e stăpânul adevărului, dacă va conștientiza că fotbalul și construcțiile sunt afaceri complet diferite. Dacă nu va înțelege asta, melodia lui Julio Iglesias, fost portar la Real Madrid, ca să vedeți că-n toate există o legătură, va deveni imnul neoficial al grupării: "Al final, la vida sigue igual".